Taxă pentru ciudățenie

Spunem despre ei că „nu-s întregi la cap”. Ne uităm lung atunci cînd auzim că au chiulit de la școală ca să-și hrănească gîndacii cu care participă la concursuri „de viteză”. Zîmbim ironic și cînd aflăm că unul dintre amicii noștri are o cameră tapetată cu acvarii și că noaptea spune „somn ușor” celor doi struți cu care împarte patul. Ne punem mîinile în cap de-a dreptul cînd auzim că în timpul lui liber fuge de Poliție ca să înfrumusețeze pereții orașului cu grafitti. Pînă la urmă, care dintre noi e ăla „dus cu pluta”?