Poze de la porțile Raiului

Nu ne așteptam să ne spălăm ca în armată, cu dușuri fără pereți des­păr­țitori, cînd am ajuns la vilă și ni s-a spus că vom beneficia de „condiții studențești”. Nici ca proprietarul să in­tre pe neașteptate în camere și să fa­că poze, pentru-a ne șantaja ul­te­rior că le arată părinților ce facem în va­canță.

„În casa asta eu sînt Dum­ne­zeu!”, ne-a avertizat patronul vilei din Bușteni pe care am închiriat-o pen­­tru un weekend. Supărat că afu­­măm holul și că ne permitem im­per­ti­nența de a consuma băuturi al­coo­lice sub vîrsta de 50 de ani, ne-a ame­­nințat chiar cu tăierea mesei de prînz din program.

În prima seară, Răzvan, săracul, a vrut să o ia înainte în ce privește con­sumul, și pe la șapte seara era trîn­­tit în pat, visînd la vremuri mai pu­­țin tulburi. Dar Mihai, glu­meț din fi­­re, s-a folosit de asta pentru a-și în­de­­plini una din vechile do­rin­țe lă­un­tri­ce: un ac și jumătate de pa­piotă i-au trebuit ca să-l coasă pe tî­nă­rul ador­mit de cearșaf. Dar Răz­van e băiat vîn­­jos și, cînd s-a trezit, încă amețit, în cinci minute a reușit și să se eli­be­re­ze de strînsoarea aței de cu­sut și să-și găsească și bricheta prin aș­ter­nu­turi. Pînă la 10 seara s-a amețit și Mihai și a început să strige pe hol cum că-l doare mîna, „m-a mușcat co­­vorul” explicînd.

Săracul Vulpe, nu ar fi vrut să ajun­­gă în patul Ioanei, dar greutatea pro­vocată de sticlele golite l-a im­pins spre cearșaful și rufăria moale a fe­tei. A doua zi amîndoi au fost puțin stîn­jeniți cînd au stabilit că trebuie să ui­te experiența, să nu afle „cei de acasă”. Ca să fie sigur că uită complet po­­vestea din noaptea precedentă, bă­ia­­tul a consumat dublu în seara ce-a ur­­mat. Tot așa i-a venit ideea de a scoa­te pasta fosforescentă din bețele ver­zui vîndute la diversele tarabe din sta­țiune și de a-i impulsiona pe toți s-o folosească pentru a se transforma, pen­­tru o oră, în semafoare cu pi­cioa­re. Păcat că a uitat să le menționeze fap­­tul că substanța-i toxică și că-i va us­tura mai ceva ca o rană netratată cu alifie chinezească.

Numai Teo n-a știut ce s-a întîmplat cu crema de mîini, foarte Nivea și foarte hi­dra­tan­tă.

Ioan STOLERU