De la stat vine banul!

Discuțiile despre bugetul Ro­mâ­­niei confiscă pentru cîteva zile agen­da publică. Ele vin, e drept, și în momente mediatice de, altfel, re­la­­tivă acalmie, așa încît atenția care li se acordă acestora poate părea oa­re­cum excesivă. Indiferent însă în ce con­text se produc acestea, momentul dezbaterii așa-zis publice asupra bu­­getului României statuează, în mod tradițional, percepția unui cen­tra­lism dincolo de orice dubiu.

De la stat vine banul! – aceasta este o afir­ma­­ție care se înfige puternic și fără echi­voc în aceste zile în mintea oa­me­nilor. Pentru majoritatea celor care sînt expuși dezbaterilor, aceas­tă situație e ceva ce ține de nor­­­ma­li­tate; pentru o minoritate care nu se aude încă suficient de clar, dezbate­ri­le asupra bugetului pro­iec­­tează ceea ce, de curînd, la Deutsche Welle un inspirat comen­ta­­tor numea „maladia centralismului”.

Sub aspect politic, dezbaterile parlamentare cu privire la buget re­le­vă cîteva sensuri pe care e util să le ținem minte și pe care, în mod sigur, le vor ține minte actanții politici. Astfel, deși continuă operațiunea de forjare a alianței PNL–PSD (fapt vădit nu doar în atitudinea inițială si­mi­­lară a celor două partide față de bu­getul propus de guvernul Boc, ci și de jocul electoral „la comun” pe care îl practică aceste două partide la ale­gerile parțiale), această formulă e subminată și subminabilă de slăbi­ciu­­­ni omenești, mult prea omenești.

Prin­­cipiile sînt făcute ca să fie în­căl­ca­te; la fel, parafrazînd, se poate spu­­ne că și alianțele sînt făcute ca să fie rupte uneori prin cîte „o ofertă de ne­refuzat” – aceasta ar fi reperele unei descrieri minimale a ceea ce s-a întîmplat în cele din urmă în Parlamentul României cu adversarii politici ai – cum au spus chiar acești adversari! – uneia dintre cele mai proaste cu putință schițe de buget.

Pe de altă parte, trecînd dincolo de o lege de fier cu privire la ur­mă­ri­le aprobării bugetului de către Par­­lament (o lege pe care o putem for­­mula în termeni proverbiali – „cine împarte, parte își face!”), mai e de spus că trecerea bugetului de la teorie (schiță, proiect!) la practică (un buget funcțional!) echivalează, anul acesta, cu un pas necesar în di­rec­ția deblocării banilor – încă mult aștep­tați! – care urmează să vină în Ro­mânia ca urmare a semnării acor­­dului cu FMI.

Însă, dincolo de toate aceste calcule, strategii și consecințe politice și economice, e înțelept să ne aș­tep­tăm ca și cu un buget mult discutat și dis­putat și, în plus, aprobat de Par­la­ment să avem un an financiar di­ficil. Prin urmare, și economic de­li­cat! Ceea ce înseamnă – și politic ten­sionat!

Cristian PĂTRĂȘCONIU