Sfîrșitul nu-i aici

Au o căsnicie fericită de 30 de ani, iar de 20 au divorțat politic. Dru­murile lor se despart cu țipete de fiecare dată cînd celălalt vrea să-și impună crezul politic. Se îm­pa­că în bucătărie, unde ea îi face lui ce­le mai bune dulciuri din lume. E o bu­că­tăreasă desăvîrșită și asta îi spa­lă păcatele în fața soțului sus­ți­nă­tor al lui Traian Băsescu.

Ea l-a plă­cut din­­totdeauna pe Crin An­to­nes­cu, mai ales pentru latura lui uma­nă. „Are grijă singur de copil și de socrii lui după ce a murit soția lui. Mă impresionează profund un ast­fel de bărbat”, recunoaște femeia tre­cută de prima tinerețe, dar care nu se ferește să recunoască și că alesul ei din primul tur de scrutin e „un bărbat bine”. Acum se codește să spună pe șleau că îl va vota pe Geoa­nă, dar sigur nu mai comite ace­eași greșeală cu Băsescu. „Nu vrea să renunțe la discursul cu mo­gu­lii, e enervant. Și s-a luat de Crin, de familia lui. Nu se face așa ceva ni­ciodată”.

El nu se codește să țipe din toa­te puterile atunci cînd simte că îl în­colțesc susținătorii lui Geoană. „Nu­mai un tîmpit poate vota cu PSD-ul. Doar ăia care au ochelari de cal și văd în față roșu”, dă ver­dic­tul, fără să ocolească pe cineva de jigniri. Băsescu are dreptate în pro­gramul lui, l-a votat de două ori, tre­buie să-l mai voteze din nou, ca să scape țara de comuniști. Motivul pen­tru încrîn­ce­narea cu care își ex­pu­ne opiniile po­litice, de pe cana­pea­ua din sufra­ge­rie, par să fie elu­ci­date. „Tu n-ai stat la coadă la ben­zină înainte de ´89, nu ziceai că o portocală e mană cerească, nu cum­părai cu kilogram de banane verzi pe an, nu ți-a fost ni­ciodată fri­că să asculți radio. Pentru asta sînt atît de hotărît. Trebuie să scă­păm de comuniști și de ce au în­sem­nat ei”, își prezintă pledoaria cu ver­vă în timp ce ea îl ascultă fără să-l persifleze. Au fost amîndoi în Pia­ța Universității în perioada de clo­cot. Asta i-a transformat în ținta co­legilor de serviciu, care i-au acu­zat că și-au luat frigider din banii dați de Coposu în Piața Uni­ver­si­tă­ții.

Pentru libertatea de a-și cum­pă­ra cîte banane și portocale vrea de la supermarket, pentru a-și anima via­ța de familie cu o dispută po­li­ti­că, pentru principii care circulă prin ve­ne. De asta se votează în Ro­mâ­ni­a uneori. Alteori pentru că așa le zi­ce primarul, fiul de la fa­cul­ta­te, sora, bunica, mama, ru­și­nea. Ori­­cum ar fi, lumea nu se sfîr­șeș­te ai­­ci. Cî­tă mîncare bună o să mai fa­că ea, ca să fie armonie în fa­mi­lie.

Andreea ARCHIP