Candidatul din mahala

Fără îndoială, aici e Paradisul. Îl vezi de îndată ce urci dealul Pă­cu­rețului, prins între doi stîlpi de iluminat. Pentru domnul Ale­xan­dru, însă, „el este de fapt la 200 de metri mai încolo. Acolo un­de-s cru­cile cele multe, la cimitir”, îmi spu­ne, pe un ton iscoditor. Cît des­pre a­le­­gerile de duminică, re­cu­noa­ș­te că nu îl împinge inima să se ducă să voteze. „Sînt niște hoți, iar mie, la bătrînețe, mi-a ajuns. Nu mai știu în cine să cred. Care se jură să spu­nă că-i curat?”.

Degeaba îi zic că Geoană toc­mai a promis, cu mîna pe Bi­bli­e, că nu va oferi nici un „ajutor” bo­gă­ta­șilor. Pentru nea Alexan­dru, nici cre­dința nu mai e ce-a fost. „Crezi că el mai ține cont de Biblie și de Sfinții Pă­rinți?”. După vizita cimitir, va tra­ge to­tuși o fugă ca să își în­deplinească datoria față de țară, pentru ultima oară, că „mai trăiesc eu cei cinci ani? Doar pentru ti­ne­re­tul din ziua de azi am să votez. Pen­sia nu o să îmi mai crească”.

Schimbarea sărăciei

Pe străzile Rediu și Rediu Tă­tari, se aud, în surdină manele și rîsete de copii mici. Cum înaintezi printre casele dărăpănate, zgomo­tele-s din ce în ce mai puternice, iar un miros de mîncare îți trece pe la nări. O familie îl cinstește pe Sfînt­ul Nicolae cu o friptură și me­lo­diile lui Guță. Nici vorbă de a­le­ge­rile de duminică. Nea Cornel n-a­re de gînd să iasă azi din casă. „Doar dacă mai am nevoie de ce­va de la magazin, însă ca să votez, tre’ să merg mai mult pînă la secție și e prea frig afară”.

Nici doamna Maria nu mai cre­de în promisiunile făcute. A fost plecată la țară vreme de o lună și nu știe ce s-a întîmplat la televizor, „din fericire”, după cum îmi măr­tu­ri­sește. De mers la vot merge, dar nu știe unde va pune ștampila. Ar vrea o schimbare, dar „de la R­e­vo­lu­ție, singura schimbare pe care o văd sînt ANL-urile de lîngă casa mea”.

George GURESCU