Studenție amară

Am ieșit înțepeniți din sala Stu­dio a Teatrului Național. O piesă des­­pre singurătate, nebunie și cancer nu te binedispune și îți șterge pen­­tru două săptămîni dorința de te mai culturaliza. Ca să ne înveselim, am decis să mîncăm o prăjitură. Din ne­fericire, am mers spre Se­lect, lo­cal nerecomandat stu­den­ți­lor, cu pră­jituri la opt lei bucata. Ne-am în­tors portofelele pe dos, le-am scu­­turat cu dezamăgire și ne-am ui­tat cu jind la „Amandinele” din vi­tri­­­nă.

Pentru o seară, aveam să re­nun­­țăm la discotecile zgomotoase și să ne petrecem orele libere în com­­pania unei chelnerițe în costum și că­ma­șă albă, în locul celor cu fuste scur­te și coafuri deocheate.

Ne-am co­mandat cîte o „Afri­ca­­nă” și ciocolata a acționat bene­fic asu­pra minților noastre obosite de să­ptă­mîna a opta. Numai Inga, un pic mai timidă și-a amintit că sîn­­tem în post, și-a comandat o Ma­­ce­do­­­nia cu ciu­perci și s-a așe­zat mai în colț ca să se prefacă că nu-i este pof­­tă de pră­jituri cu cioco­la­tă și căp­­șuni în vîrf. Noi ne-am a­dus amin­te de co­pi­lărie, iar Mir­cea, Că­­tălin și Dragoș și-au dat sea­ma că au frecventat aceeași gră­di­niță în co­­pilărie, au făcut școală în același car­­tier și au practicat ace­lași tip de ar­­te marțiale. După încă un set de „Aman­dine”, Cătălin a ui­tat de noi, ațintindu-și privirea asu­pra chel­­­neriței, mai mult ca s-o în­trebe la ce oră termină, decît ce bu­­nă­tă­țuri mai are în meniu. Doina și-a luat un cocktail. După ce bă­u­tu­ra ro­șie-gălbuie a trecut prin toate mîi­­­nile și ne-am convins că nu are al­­­cool, am respirat ușurați și ne-am luat ceaiuri și cafele. Am discutat des­pre părinți și ne-am amintit de tar­tele de zmeură făcute de ma­me­­le noastre.

La final am decis să ex­­pe­ri­men­tăm și ne-am ales dul­ciuri cu fructe exo­tice, fiecare cîte un fel diferit, ca să putem gusta din toa­­te. Far­fu­ri­ile s-au perindat într-o ho­­ră pînă am decis că cea mai bună ale­gere a făcut-o Cătălin, probabil se avea de­ja bine cu chelnerița. A rămas sin­gur la masă, doar cu domnișoara și cu nota de plată cît bur­sa lui pe o lu­nă. Data viitoare va mer­ge la Ma­cedonia din Copou.

Anastasia CONDRUC