Protest sub șaua tricoloră

„Fratee, vreau să circule 300’le. Îmi bag picioru în manifestu lor…protestul lor” spune o fată de liceu către prietena ei însă se resemnează odată ce vede mulțimea de oameni de pe Bulevardul Magheru. La pas de sfîrșit de noiembrie, zeci de oameni merg cu stegulețele la braț și cu mîinile în buzunare, scandînd lozinci și încruntîndu-se de fiecare dată cînd apare un jandarm.

De cealaltă parte a străzii, vietnamezii de la Toan’s au lăsat tăițeii să se ardă în tigaie și au ieșit cu șorțurile în vînt în fața magazinului să aplaude protestatarii. Aceștia din urmă le fac cu mîna și reîntorc entuziasmul îndemnîndu-i să se alăture.

Undeva mai în spate, doi prichindei mai mici și doi mai mari fac ture agile pe trotinete. La un moment dat, mama se oprește ca să așeze mai bine coroana uriașă din baloane colorate pe capul unuia dintre băieței. Tatăl se amuză și încearcă să le explice unde s-au ascuns mașinile și de ce astăzi au voie să circule pe mijlocul străzii.

Protestul, pregătit pe Facebook de mai multe zile, a adunat în București aproximativ 25.000 de oameni. Iar față de manifestațiile din trecut, acum parcă jandarmii au venit într-un număr mult mai mare. Îi vezi aproape peste tot, țipînd din cînd în cînd ca la o turmă de oi de fiecare dată cînd cineva încearcă să iasă din mulțime.

O altă noutate e că traseul a fost însoțit și de cavalerie. Veste masive, reflectorizante, care ascund corpurile polițiștilor înfrigurați, umblă agale pe cai bărbieriți pînă aproape de piele. O parte dintre oameni sînt revoltați și li se pare inacceptabil după ce mai devreme unul dintre cai, neobișnuit cu atîția oameni și cu atîta gălăgie, s-a panicat. Ca să-l controleze, jandarmul l-ar fi lovit cu cizma în stomac.

„Luați-vă caii și plecați dracului acasă” spune revoltat un bărbat cu o mască Anonymous pe față. Văzut nebăgat în seamă, acesta începe să înjure pînă ce unul dintre oamenii legii se apropie de el și îl întreabă „ce ai zis?”. Protestatarul se bîlbîie, îngînă ceva și merge mai departe în mulțime scoțîndu-și apoi masca.

Printre manifestanți își face apariția și un bătrînel uscățiv, cu un fular zdrențuros, care mai degrabă îi atîrnă de gît, și cu o sacoșă din pînză în mînă. Analizînd cu grijă oamenii din jur, acesta se plimbă de la un grup la altul și întreabă dacă nu vrea nimeni să cumpere un steag. În plasa grea are mai multe mărimi, în funcție de posibilități și patriotism. O tînără își face curaj, cumpără un steguleț și îl convinge pe bătrînel să stea la un selfie. „Mult noroc măi copii. Voi sînteți viitorul, sper să reușiți. Ne vedem și mîine, da ?”.