O țară pentru președinte

M-am născut fix la milocul a­­nilor ’80. Prima zi de școală pen­tru mine a fost în anul în care ro­mânii l-au legitimat a doua oa­ră după Revoluție pe Ion I­li­es­cu. În anul în care românii i-au dă­ru­it dezorientați, ca niște pui de-o zi, țara cu amîndouă mîinile lui Ion Iliescu. Da, românii, cei care și-au pierdut fii, soți și frați în de­cembrie 1989, cei care în ’90 îl în­trebau pe Ion Rațiu unde a fost cînd ei au mîncat salam cu soia.
Nu puteau să înțeleagă ce este adevărata democrație.

Au fabricat în 25 de ani o de­mo­cra­ți­e a lor, o democrație făcută în bă­tă­tură. Atunci, părinții mei au ales, în esență, o țară, nu un pre­ședinte. Puterea obișnuinței i-a înrobit pe viață. Nu au fost ca­pa­bili să se descătușeze din cei 40 de ani de comunism în care au fost, de fapt, transformați în niște sclavi sociali. Iar libertatea pe care și-au cîștigat-o din re­vol­tă i-a făcut să le fie teamă și nu au știut ce să facă cu ea.

Țara pe care au ales-o pă­rin­ții mei pentru mine a fost țara în care la Bacalaureat s-a făcut che­tă în curtea școlii pentru ca profe­sorii supraveghetori să fie mai indulgenți.

O țară în care medicii te omoară cu zile din in­co­m­pe­ten­ță sau din nepuțință, în care gînda­cii și mizeria sînt acasă în spitale. O țară în care cei mai mulți profesori nu mai sînt dascăli, ci fun­cționari plictisiți.

O țară în care toate loazele sînt studenți cu diplome lu­cioa­se și te scuipă din mașini luxoase cumpărate de tata din țepele date statului, adică mie sau ție.

O țară care ne umilește în fi­e­care zi. O țară care ne jupoaie cu ze­ci de taxe și impozite pentru a um­ple buzunare și conturi a­le­se. Cu vot liber. O țară în care valorile, margi­nalizate de societate, pleacă pe ușa din spate pentru un trai nor­mal în care munca cinstită este răsplătită, în care calitatea vieții este ga­ran­ta­tă. O țară în care mă simt ne­pu­tin­cioasă și care mă obligă să fiu sclavă pentru a putea să-i plă­tesc ei toate taxele pe care mi le cere lună de lună, care mă lasă să mor agonizînd în întunericul siste­mu­lui.

Acum, după 25 de ani, îmi aleg președintele pentru a treia oară. Este rîndul meu și al celor ca­re votează prima sau a doua oară să ne alegem, de data asta, o țară pentru președintele nostru.

de Oana BALAN