Un dascăl la promoție, vă rog!

Agonia profesorilor din licee se apropie de sfîrșit. Gata cu normele didactice imposibil de îndeplinit și cu tara de-a fi ales, cîndva, să-i învețe pe alții o disciplină fără căutare „pe mai departe” și cu prea puține ore în cu­rri­cu­lum. Luminița de la capătul tunelului se numește, lemnos, „con­ver­sie profe­sio­nală” și e la promoție – 2.335 de de locuri la 20 de specializări din opt facultăți. Trei-patru semestre la seral și din profesori de Desen sau de Sport, cadrele didactice pot ajunge profesori de Psihologie sau de Economie. Uni­versitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a bătut palma cu Inspectoratul Șco­lar Județean din Iași și cu Uniunea Sindicatelor Libere din Învățămîntul Preuniversitar să le-ntindă o mînă celor „necăjiți”. Oportunitatea a fost pri­mi­tă și îmbrățișată cu entuziasm de pro­fesori, de formatori și de opinia publică deopotrivă. Acei „educatori amărîți” au, în sfîrșit, oportunitatea de a-și găsi o cale de supraviețuire și, deja sînt mai multe cereri decît locuri pentru a can­di­da la șansa unei catedre în plus.

N-am însă cum să nu mă întreb cum va putea un profesor să se formeze e­sen­țial și fundamental în spiritul unei noi discipline studiind la seral sau chiar la zi, cît timp deja programul îi este sufocat de ore și activități la „prima ca­te­dră”. Nu văd cum ar putea-o lua de la ca­păt cu învățatul unei discipline noi, la etapa și la vîrsta la care s-a obișnuit să fie el cel care-i învață pe alții. Fie că așa numita „conversie” presupune cu­noaș­te­rea tainelor unui domeniu înrudit, fie îndepărtat, mi-e greu să cred într-un an și-un pic un profesor de gimnaziu și/ sau de liceu ar putea să preia frîiele unei vas­te discipline ca și cum ar fi făcut-o la „20 de ani”.

Cred că tocmai cei care văd catedra ca pe un loc călduț de muncă vor fi încurajați să se-ncadreze în această profesie. Iar cei dedicați vor cădea în genunchi în fața unei vocații care „nu rentează”.

Nu cred că aceasta este soluția la criza din sistemul preuniversitar, după cum nu cred că profesorii au vreo vină că au ales să-i învețe pe copii Desen și Muzică în loc de Matematică și Română (discipline „de examen” cum s-ar spu­ne). Din punctul meu de vedere, această măsură nu face decît să arunce și mai mult în derizoriu meseria de dascăl, să o deprofesionalizeze, să o golească de esență și să-i atribuie o dimensiune artificial pragmatică. Nu cred că astfel, profesorii „pervertiți” vor renunța la practica meditațiilor impuse sau la ca­do­urile de 8 martie. Cred că tocmai cei care văd catedra ca pe un loc călduț de muncă vor fi încurajați să se-ncadreze în această profesie. Iar cei dedicați vor cădea în genunchi în fața unei vocații care „nu rentează”.

Un dascăl trebuie să respire dis­ci­plina pe care o predă, să fie una cu ea. Eu așa am învățat de la dascălii mei – că-n ochii celui care-ți împărtășește cunoaștere, pasiunea pentru disciplina predată trebuie să se învecineze cu dedicarea totală. Cu mintea împrăștiată în mai multe zări, dintre care unele insuficient explorate, un profesor nu-i poate învăța pe copiii care, deja, cu greu mai pot fi convinși de rostul de a învăța. Cred că această „portiță” spre supraviețuire e de fapt un portal pentru pierzanie.