Trișează, Schumi, doar să învingi!

Recent, în cinematografele din ța­ră a rulat filmul Rush, în care era pre­zentată cariera lui Niki Lauda, u­nul dintre cei mai buni piloți pe care i-a avut Formula 1, și sezonul în­crîncenat în care a pierdut titlul în ultima etapă în fața lui James Hunt. În 1976, sezonul pe care Hunt l-a cîș­tigat în ultima etapă, Niki Lauda avusese un accident grav, în urma că­ruia este și astăzi desfigurat. Mo­nopostul său a intrat direct în pa­ra­pet, în urma unei defecțiuni teh­ni­ce. A luat foc și, pînă să îl scoată din ma­șină piloții și stewarzii, suferise ar­suri grave la nivelul feței și in­ha­la­se fum toxic, avînd plămînii aproape distruși. Însă după șase săptămîni, Niki Lauda era din nou în spatele vo­lanului, cu bandajele însîngerate în jurul capului.

Sună prețios, dar morala vieții pi­loților de Formula 1 se învîrte în ju­rul unor decizii luate la fracțiune de secundă. Pentru că mentalitatea este aceea de a învinge. Altfel nu mai sunt numiți piloți ci șoferi. Nu-i dai un monopost pe mînă unui șofer ca­re să-l scoată la plimbare, ci unui pi­lot care să ți-l distrugă. Unuia ca­re să cîștige. Îi dai un monopost pe mî­nă lui Michael Schumacher.

De cînd a suferit accidentul la schi, filmul vieții lui Schumacher a tre­cut prin fața ochilor tuturor fa­ni­lor și ai contestatarilor. A fost a­cu­zat că din cauza stilului său a­gre­siv marele pilot Ayrton Senna ar fi suferit accidentul pe pistă în ur­ma căruia și-a pierdut viața. A fost a­cu­zat că a profitat de moartea acestuia pentru a defila mai multe cam­pionate la rînd fără a avea un rival adevărat. A fost acuzat că s-a în­tors după retragere într-un sport în care nu mai avea nimic de dovedit. A fost numit trișor alături de echipa pentru care concura, într-o perioadă în care, într-un sport prea puțin regle­men­tat, „scuderiile“ forțau victoriile cu teh­nologii la limita legalității. Ni­meni nu l-a acuzat însă pe Schu­ma­cher că a perseverat, că a fost și va rămîne poate cel mai bun pilot pe care l-a avut Formula 1, chiar și în ochii contestatarilor. Și nimeni nu îl va acuza, deși mulți îl vor crede ne­bun, cînd va alerga din nou pe pis­tă sau pe pîrtie. Pentru că viața pi­loților de Formula 1 nu are bu­ton de oprire. Doar de reset. De aceea se întoarce astăzi și Niki Lauda la marginea pistelor, ca patron al Jaguar, să stea lîngă monopost și să inhaleze mirosul de cauciucuri arse care putea să îi încheie viața.

Cătălin HOPULELE