O seară valsată cu familia Strauss, sub cupola cărților

În Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, (BCU) s-au îndeplinit vise. Sub bagheta dirijorului Michael Beck, copiii autiști care fac terapie la centrul special deschis de către Fundația Serviciilor Sociale Bethany au primit șansa de a se trata în continuare într-un loc deosebit, care pînă acum a adus bucurie în multe familii. Vineri seară, de la ora 19.00, Romanian Academic Orchestra a susținut un concert în care a interpretat nouă piese celebre compuse de către familia Strauss, iar cei 9.000 de lei strînși după concert au adus multă mulțumire în casele ieșenilor care-și tratează copiii cu autism la centrul local Bethany.

„Ave Maria” deschide seara co­piilor gingași de la Fundația Betha­ny. Cu gîndurile înălțate la ceruri, pub­licul își lasă ușor capetele pe o par­te și în sală domină o atitudine po­zi­tivă cu care devenim îndată prie­teni. „Ne-am întîlnit în această sea­ră pentru că îmi place să răspund po­zi­tiv ori de cîte ori mi se solicită spri­jinul pentru astfel de lucruri”, ne măr­turisește dirijorul orchestrei, Michael Beck, amfitrionul serii, pus mereu pe șotii și glume spumoase. În această seară pianul bibliotecii a fost inaugurat după ce a fost trei săp­tămîni în restaurare la Galați, iar acum în mîinile profesoarei Ta­tia­na Pocinoc de la Universitatea de Arte „George Enescu” se comportă ca un zeu care se zvîrcolește în pra­gul unei sărbători la templu.

Sala de la BCU este neîncă­pă­toare. Dacă la început încă se pu­teau zări locuri neocupate, în cî­te­va minute după ce se dă startul con­­certului de binefacere, bunici și părinți s-au îngrămădit să prindă un loc cît mai aproape de scenă.

Pădurile fermecate din Viena

Oa­meni gătiți de o seară valsată, se stre­coară ușor pe lîngă cei care au a­juns mai devreme și-și în­dreaptă aten­ția către tinerii de pe scenă ca­re își acordează instrumentele. Pe mar­ginea unui rînd mai aproape de mijlocul sălii, stă pregătită de ple­ca­re o studentă ve­nită la spectacol cu tot cu bagajul de dus acasă. „Ați văzut un vienez pe aici?”,ne în­treabă dirijorul Michael Beck și în­dată iese pe o ușă din spatele sce­nei, își pierde sacoul de gală prin cu­lise și intră pe o altă ușă deghi­zat într-un vienez sadea, cu pălărie cu bor înalt și cu frac de epocă. Poartă cu dînsul o sacoșă de la Billa în ca­re are două ciocănele și cîteva pile.

Între timp, pe scenă, ajutorul său îi aduce o pană uriașă, iar îndată maes­trul dirijor încro­pește un nou in­stru­ment muzical care se adap­tea­ză perfect în decor, alături de pia­nul, vioarele, contrabasul și xi­lo­­­fo­nul de pe scenă. „Schatz­wal­zer” ră­sună ca în ceruri, de cînd di­ri­jorul și-a pus mănușile de gră­di­nar și bate fierul cu ciocanele. „Aici avem fier de calitate superioară, să nu vă îndoiți”, ne spune maestrul în germană, iar mai apoi se în­toar­ce, își scoate pălăria și ne traduce replica. Apoi repetă figura de cî­te­va ori cît să stîrnească hohote de rîs și cînd s-a lămurit că ne plac vi­e­ne­zii din secolul al XIX-lea , revine în prezent, la Iași. „Mai sînt și unii pe la periferie care strigă cît îi ține gu­ra avem fierrrrr”, spune maestrul și noi izbucnim iar în rîs, gîn­din­du-ne la conaționalii noștri care merg să fac troc prin satele țării.

Cu fiecare Polkă interpretată la instrumente de Romanian Academic Orchestra, publicul descoperă o nouă poveste.

Cu fiecare Polkă interpretată la instrumente de Romanian Aca­de­mic Orchestra publicul des­co­pe­ră o nouă poveste. Majoritatea sînt des­pre eroiii pădurilor, despre călă­re­ții care altădată dădeau bice pe sub crengile lăsate și despre pa­late în care valsul a făcut istorie. „Știați că aici la Iași boierul Balș l-a invitat odată pe Franz Liszt la palat? Da, ieșenii au valsat în frac toată noap­tea aceea splendidă. Și eu aș mai val­sa, dar în România se mănîncă bine. Și pe deasupra și vinișorul es­te bun”, ne mai spune amfi­trio­nul se­rii, mîhnit puțin că nu mai în­ca­pe în frac, precum în ti­nerețe, și mul­țumit că sacoul în ca­re dirijează îi dă libertatea să se miște liber și lin, ca o pasăre pe ca­re o ascultăm în Feuerfest, Polka Op. 269, compusă de Joseph Strauss. Așa descoperim că de fapt cucul sună la fel și în ro­mână și în germană. Numai cînd e ră­gușit, se aude altfel.

Iulia CIUHU