Cazul Becali. Unde au greșit Babiuc și Cioflină

Încarcerarea lui Gigi Becali și zgo­motul mediatic ce i-a urmat au pus în umbră alte două încarcerări, poate mai semnificative decît cea a latifundia­ru­lui din Pipera. Este vorba despre tri­mi­terea după gratii a fostului minis­tru al Apărării, Victor Babiuc, și a fostului Șef al Statului Major General, Dumitru Cioflină. Apelînd la ve­chea zicere „Prost nu e cel care cere, ci cel care dă”, putem observa că, în cazul schimbului de terenuri dintre Becali și Armată, Babiuc și Cioflină au fost cei care au dat – dar nu din buzunarul lor.

Pornim de la o premiză certă, stabilită de expertiza din dosar: cele 30 de hectare de teren agricol oferite de Gigi Becali în Ștefănești aveau o va­loare de aproximativ 50 de ori mai mică decît cele 30 de hectare de teren intravilan pe care le deținea Armata în Pipera. Cifra a fost stabilită, în prin­cipal, pornind de la grilele notariale valabile la momentul perfectării schim­bului, corectate cu unele tranzacții de­ja efectuate în zonă. Cum de-au ajuns capii Armatei să facă schimbul hectar pe hectar, ca și cum ar fi fost terenuri perfect similare? Răspunsul la întrebare poate fi găsit dacă analizăm legis­lația de la acea vreme.

La sfîrșitul anilor ’90, autoritățile aveau trei metode, toate perfect le­ga­le, de a evalua terenurile înaintea perfectării unor tranzacții. Era în primul rînd o Hotărîre de Guvern din 1991, emisă de Guvernul Stolojan. Ho­tă­rî­rea descria metodologia de evaluare a terenurilor pe care funcționau socie­tă­țile de stat, spre a fi încorporate în pa­trimoniu și în capitalul social. Fiind vorba de terenuri deja ocupate de cons­trucții, valoarea lor de piață și po­ten­ția­lul lor de tranzacționare erau mai degrabă irelevante. Prin urmare, aceas­tă metodă de evaluare, strict conta­bi­lă, avea tendința de a subevalua te­re­nu­rile centrale și de a le supraevalua pe cele periferice.

Constatînd aceste abateri, prin 1997, Consiliul General al Mu­ni­ci­piului București a emis o hotărîre prin care reglementa o nouă metodologie de evaluare, care ținea seamă în măsură mai mare de poziția și potențialul te­re­nurilor. Dar și aceasta era destul de rigidă.

În fine, cea mai corectă metodă era folosirea grilelor notariale, știut fiind că notarii sînt cei mai interesați de ob­ținerea unor valori cît mai aproape de valoarea de piață, întrucît pe baza acesteia își stabileau onorariile.

Galeria de zgomote și de bocete a lui Gigi Becali invocă de cîteva zile faptul că Babiuc și Cioflină, ac­cep­tînd schimbul de terenuri, au respectat o ho­tărîre a CSAT, care prevedea, pentru nevoi de apărare, obținerea de că­tre Armată a 100 de hectare compacte la Ștefănești. Iar cele 30 de hectare de la Becali erau parte a suprafeței ce­ru­te de CSAT. Numai că…

La data perfectării schimbului, ca­pii Armatei puteau apela la fiecare din­tre cele trei metode de evaluare. Și au ales-o pe cea mai proastă, din punctul de vedere al intereselor Armatei: Ho­tărîrea de Guvern a lui Stolojan. Da­că ar fi apelat la grila notarială, putem socoti că aveau posibilitatea să ia cele 30 de hectare de teren agricol de la Becali și să-i dea acestuia la schimb o suprafață de 50 de ori mai mică în Pipera, adică doar 6.000 de metri pă­trați. Poate ceva mai mult, în urma unor negocieri oneste, un hectar, două, trei – dar în nici un caz 30 de hectare. Da­că Babiuc și Becali ar fi procedat astfel, Armata își apropia astfel și obiec­tivul stabilit de CSAT, dar rămînea și cu o însemnată suprafață de teren valo­ros în Pipera.

De ce n-au făcut-o? De proști? Nu cred – iar terenul din Pipera pri­mit în acea perioadă de fiica lui Babiuc de la Becali e o dovadă. Practic, cei doi au lăsat Armata să cadă de proasta tîrgului și poate măcar din cauza asta își merită sentința.

Liviu Avram este redactor-șef adjunct la Adevărul