Lecție de încins asfaltul

Opel-ul știe să danseze pentru că are suspensii jucăușe. Peugeot-ul știe să cînte pentru că are boxe zgomotoa­se în portbagaj. BMW-ul vrea aten­ție, așa că își tocește cauciucurile în vîr­te­juri de fum. Iar noi, pietonii, fie a­du­nați ciorchine în jurul mașinilor par­cate ca la expoziție, fie de pe margi­ne, ne dăm cu părerea. Doar de asta ne-am adunat la Expo&Burn, în par­carea centrului comercial Carre­four Felicia. Nu ne sînt îndeajuns caii pu­tere, vrem și acrobații, și, dacă se poa­te, cît mai multe urme de cauciuc ars.

Chiar dacă te poți o­glin­di în caroserii, șoferii tot își gă­sesc de lucru șlefuind fiecare centi­me­t­ru.

„Loganul e singurul care arată bi­ne, restul numai jafuri”. Se pare că ma­șina de un albastru sidefat i-a furat pri­virea unei femei, care nu trece de ban­da de plastic legată de cărucioare de cumpărături. „Îmi plac și mie ma­și­ni­le tunate. Nu vine orice fraier aici.”, în­gînă, în timp ce îi face semn unui băr­bat să vină și el să vadă parada. „As­ta cu verde e criminală!”, și arată că­tre un BMW parcat separat de celelal­te, care își întoarce roțile cînd la stîn­ga, cînd la dreapta, pentru ca un tî­năr să-i lustruiască jantele portocalii. Și nu e singurul care face ultimele re­tu­șuri la mașină. Chiar dacă te poți o­glin­di în caroserii, șoferii tot își gă­sesc de lucru șlefuind fiecare centi­me­t­ru cu tot felul de soluții, ținute în stic­le precum cele pentru șters geamu­rile.

Într-o mașină cenușie parcată lîngă zona delimitată de benzile de plas­tic, un tînăr care pînă atunci se în­vîrtise printre modelele tunate pri­veș­te spre pistă cu geamul coborît. „Hai, nu participi? N-ai curaj? Nu, alea-s frumoase, nu ca mașina mea”, le răspunde unor băieți care par să-l cunoască. Nici mai tîrziu nu în­drăz­neș­te să intre pe pistă, însă se plimbă la volan prin parcare. „Ce tot face bă­iatul ăsta? Își face curaj să parti­ci­pe și el?”, întreabă o fată, care e ne­vo­ită să se tot dea din calea șoferului ca­re parchează ba lateral, ba cu spa­te­le. Se oprește cînd vede un Mercury Grand Marquis de culoarea untului adus de o remorcă. Oricît de zgomo­toase ar fi celelalte mașini, Mar­chi­zul răgușit reușește să tragă cortina pe­s­te ele, și, ca un magician, îi aduce pe spec­tatori la picioarele sale.

Nu știm dacă îl vom vedea pe pis­tă, însă proba de îndemînare deja a în­ceput, iar pe traseu roțile unei Alfa Romeo scrîșnesc, încercînd să pă­că­lească cronometrul. După cîteva run­de, comentatorii din public încep a-și da cu părerea. „Ce roți mici! Da, și cu suspensii de Matiz. N-o să scoată un timp mai bun decît cealaltă. S-o crezi tu, e mai mică, sigur îl ia pe ce­lălalt!”. Dar n-au ajutat-o nici roțile și nici îndemînarea șoferului, iar pie­to­nii de pe margine nici că au fost im­presionați. „Știi, nu stă totul în sus­pensii!”.