Etica din televiziune, bătută la 0

Presa sportivă din România a ajuns, din păcate, în 2013 cu o re­pu­tație pe care, pînă la urmă, singură și-a prăpădit-o pentru metodele de a ține atenția cititorilor sau a telespec­tatorilor. Deși sfîrșitul pare să fi început cu titlurile prea-pestrițe de pe unele site-uri, care păreau amu­zante, glumă a unui jurnalist plictisit, dar pe care „breasla” le-a găsit nemuritoare, nu s-a terminat acolo. A reușit de asemenea să creeze din fotbalul românesc personaje colo­rate care pînă în ziua de azi minu­nează și înspăimîntă în același timp România. De la Dumitru Drago­mir, frații Borcea ajungînd în final la patronul echipei din Ghencea, Gigi Becali.

La început, patronul Stelei pă­rea inofensiv, dar presa l-a crescut, i-a dat importanță și acum a ajuns să-și culeagă roadele la ce a semă­nat. Fostul prezentator al emisiunii „Ora de Pro Sport”, Costin Ștu­can, a fost nevoit să renunțe la postul de crainic fiindcă și-a făcut meseria. În timpul meciului Stelei cu Chel­sea, camerele de filmat au surprins momentul în care Becali folosea ruta Argăseală, Stoica și alți soli să trimită în timpul jocului mesaje antrenorului. Iar Ștucan a criticat a­ceastă acțiune, l-a criticat pe patron, care a avut o reacție demnă de re­pu­tația sa. I-a interzis trustului Me­dia Pro accesul conferințe și inter­viuri din partea clubului, pro­mi­țînd să ridice restricția doar dacă prezen­tatorul TV dispare din peisaj. Și asta s-a întîmplat, emisiunea lui Costin Ștucan a fost și încă este sus­pen­dată, totul datorită influenței unui personaj crescut iresponsabil de presă.

Atît prezentatorul cît și pa­tro­nul Stelei erau cunoscuți și pentru cît se ciondăneau de doi ani încon­tinuu. Ambii au avut multe mo­men­te în timpul emisiunii lui Ștucan în care limbajul și comportamentul lor nu era în totalitate potrivit pentru micul ecran, Becali ajun­gînd chiar să-l numească „măscărici” pe jurnalist. Însă acesta a demonstrat că el nu se mai limitează doar la insulte, fapt ce a fost prevăzut și criticat de alții din presă, dar fără succes. Firele prin care presa spor­tivă credea că-l mișcă pe patron după cum consideră ei de cuvii­n­ță, s-a demonstrat a fi exact pe dos, iar acum le simțim efectele, cum încetul cu încetul, ne leagă de mîini și de picioare.

Paul ANDRICI