Praf în ochi și-n suflet

Când ești mic, este atât de ușor să arați cu degetul câinele ori pisica pentru că vaza de flori s-a spart sau că rochia mamei prezintă unele modificări croitorești, iar mama înțelege. Dar când ești o țară puternică, ce faci? Se pare că la modă este exact această tehnică a copilului mic: te absolvi de vină și arunci povara pe umerii altora, pentru că nu îți permiți să șifonezi haina cea nouă.

Exact așa stă treaba și pe continentul nostru, este mult mai ușor să ne învinuim unii pe alții decât să ne rezolvăm singuri problemele pe care le întâmpinăm. Oare s-a gândit cineva la ce anume trebuie să facă față ai noștri, care sunt plecați în lumi străine? Dacă ambalajul unei țări nu este suficient de strălucitor, atunci și cetățenii ei vor fi considerați la fel de zdrențuiți ca imaginea ei. Când mergi pe stradă e greu să spui cărei naționalități aparțin oamenii pe care-i vezi, cu excepția în care culoarea își spune cuvântul. Cerșetori există în toată lumea, orice rană este infestată de microbi, dar prea rar ai să vezi o țară care recunoaște și pune la zid  proprii paraziți așa cum face cu cei care nu aparțin ei. Din contră, aceasta se străduiște ca plăgile să fie acceptate de societate, le oferă drepturi și libertăți și îi ajută să devină oameni de lume. Dar de ce nu au și aceeași atitudine față de unii străini, care vin în țara lor pentru că acolo consideră că au o șansă mai bună în viață? Cei care au principii puternice în viață caută evoluția, iar aceasta este posibilă doar prin cunoașterea și altor lumi decât a celei în care trăiesc.

Deci cum faci deosebirea între un român și un rrom? Pentru cei din țările străine nu există diferență, iar etichetele se pun pe bandă rulantă, campaniile anti curg șiroaie ca berea în halbă, iar la bacănie se taie în carne de cal.

Georgiana CIUPITU