Anul cleiului de oase

Între o arestare și o elibera­re, anul se face mic și dispare. Gerul crapă pietrele, cîte una. Cînd nu e soare, răsare luna. Pî­nă la o nouă chermeză, tragem o anamneză.

O, an frumos. O, an futil, cu stenograme, ștaif și stil, cu re­ferendum nevalid – în ce sertar o să te-nchid? Un an dintre ace­ia rari, ce nasc mai mulți parlamentari.

Muuult, mult mai mulți parlamentari. Parlamentarii cer tîm­plari, să facă scaune mai mari. Tîm­plarii strigă: lemn masiv! Și ce mai strigă? Clei de oase! (Mă­rețe vremuri vamporoase!)

În țara cu cel mai lung cîr­nat, problemele s-au rezolvat. Bu­getarii și pensionarii cîntă, din opere, arii. Fadromele ară zăpa­da. Corupții mai ard un anacolut. Pe lîngă ANI și DIICOT, ade­sea au trecut.

Anul Co-Pisicului se sfîr­șeș­te în co-abitare. Ce tare! Po­li­ticienii se îmbrățișează, se pu­pă. Vine, în fine, sfîrșitul lumii. Mai vorbim după.

Lelia MUNTEANU