Artistul

Un nor de fum pe scenă și-apa­re acest copil al muzicii. Sala Palatului din București e pre­gă­tită. Afară s-a încheiat specula cu bilete, atît de mulți fani are Fue­go. S-au dat brînci și s-a intrat cu greu, pentru că e un spectacol ma­re, cu bodyguarzi la ușă.

Sînt buchete de flori peste tot, în co­șu­lețe sau prinse în fun­de, și mîini ridicate, iar de sub nor iese, într-o haină neagră cu sclipici auriu, pri­mul colindător al ță­rii. E un pu­blic cald. Nimeni nu-l poate opri să aplaude și să suspine, să trimi­tă bezele și să flutu­re hîrtii pe care stau scrise dec­la­ra­ții eterne: „Fue­go, Neamțul e cu tine!”, „Clujul e aici!”. Fuego a pregătit, în mo­da concertelor de Crăciun, un show incendiar. A plă­tit lumea și 200 de lei să prin­dă loc în primul rînd, să suspine ochi în ochi cu artistul.

Au fost efecte speciale, lu­mi­ni și umbre, imagini cu co­paci înfloriți, mări, rîuri și fete care plîng de dor. „Așa cum mie îmi pla­ce să-i spun, o avem aici, în a­ceastă seară, pe regina mamă”, a apucat să spună Fuego, că din pri­mul rînd au țîșnit vreo patru doam­ne, cu mîinile pline de cri­zan­teme și pupici pe buze.

Nu l-au lăsat pînă nu i-au în­roșit obrajii și s-au agățat de gî­tul lui pînă cînd, pe scenă, a intrat regina. Re­gi­na Irina face playback. Se clatină pe tocuri și pare obosită. Fuego nu o lasă. Cere a­plauze și lumea se is­terizează, iar îmbulzindu-se spre scenă, să-i pupe și să-i atingă. Da, în cîntec împodobesc și bradul și sala toa­tă e un freamăt.

Pe scenă urcă și regele Ghe­or­ghe Turda. „Am reîntregit fa­mi­lia!”, murmură gazda și publi­cul e din nou în extaz. O voce din fundal dă de știre: „Fuego este sac­ralizat. În Republica Mol­do­va, el a fost numit Artist al Po­po­rului. Cîntecele lui ne-au atins ini­mile și ne-au bucurat suf­le­te­le. La concertele lui vin mii și mii de oameni”. Un pic de somn a pus Fuego în spectacolul ăsta, pentru că, din loc în loc, lumea moțăie.

Se ia o pauză. În foaier, se fu­mează și se mănîncă popcorn. Se vînd afișe cu Artistul Popo­ru­lui și CD-uri cu Irina Loghin și se strigă ca la piață că „ultimul al­bum al lui Fuego” a fost lan­sat și este printre noi. Sala se um­ple iar. Artistul e acoperit iar de fum și de sclipici. Abia acum mul­țu­meș­te pentru el Doinei Levin­tza care e undeva prin sală. Vocea șop­tită pe fundal s-aude iar: „Fue­go a venit pe lume să cînte și să vă cunoască!”.

Ionela SĂVESCU