Sub asediul tradiției

„Folcloru-i oxigen pentru un po­por astmatic”, aclamă MC Bean pe fun­da­lul stăpînit de-o exaltare violentă a me­­lodiei „Balada românului”, de pe cel de-al doilea material discografic sem­­­nat Subcarpați, „Underground Fol­clor”. Compilația se adresează „ti­ne­­ri­lor în special” care, potrivit artistului, se află într-o „criză de identitate-fe­no­­men național”.

Titlul își trage inspirația din co­m­­bi­nația fină de folclor și instrumente ro­mânești cu genuri ca electro, dubstep sau reggae. Astfel, „românii încercați la maxim de la noxe” sînt conduși într-o călătorie de la urban–repre­zen­tat de sunetele futuriste, halucinante de pe intro-ul albumului– la o atmosferă ru­ra­lă cu ulițe unde artiștii încep să-și „fa­că dreptate cu cavalul și cu naiul”, du­pă cum spun în melodia care poartă și numele albumului, „Under­ground Fol­clor”. În următoarele pa­tru mi­nu­te, vocea acută a Geor­gia­nei Mănăilă și sti­lul exuberant a lui Bean judecă, spu­nînd că „sîntem un popor ce vrea res­pect”, în melodia „Drumul spre pace”, în care se vor­beș­te despre metehnele, dar și vir­tu­țile societății noastre, mo­dul în care sîn­tem percepuți peste ho­tare, dar și i­dentitatea națională.

În piesa „Lungul nasului”, trupa vrea să impună albumul ca fiind unul cu atitudine cu „o conștiință”, „ceva să-ți intre-n cap atunci cînd dai din cap”,  pentru că „eu nu vreau să jignesc, vreau doar să trezesc”. Într-un stil rar întîlnit pe piața muzicală din Ro­mâ­nia, ei încearcă să-și asume o atitudine fa­ță de spiritul național, combi­nînd ra­pul cu folclorul autentic. Iar, pe lîn­gă pie­­sele strict instrumentale, compi­la­ția con­ține și mostre vocale din cîn­te­ce po­pulare românești vechi, integra­te în­tre ritmurile moderne. Nu lip­sesc nici piesele care fac sunetele mai e­ner­­gice și îi determină pe haiduci să se ia de mînă și „să ne învîrtim cîte-o oră”, pe ritmurile me­lodiei „Am flăcăii mei în horă”. Iar pe­nultima piesă „Think tank”, cu mol­do­veanul Horațiu, a­run­că un în­demn spre „a face ceva e­tern, ceva care să rămînă”.

Încheierea albumului oglindește per­fect prima piesă și conturează, c-o gra­vă voce, o călătorie a unui țăran spre nălucirea orașului. Cu această imagi­ne Subcarpații termină de pictat un ta­blou despre societate, în nuanțele res­pectării tradițiilor. Un tablou căruia tre­buie să-i înțelegi nu doar forma, ci și sensul.

Iuliana LEONTI