Boboci, la apel!

Pe ritmul melodiei „Candy man”, bobocii în pantaloni de ar­mată încep să-și dezmorțească pi­cioa­rele pe scenă, zbenguindu-se pînă ce un „locotenent” cu oche­lari de soare și maieu îi aliniază, potolindu-i. „Sîntem răi. Sîntem tatuați”, stri­gă o voce gravă din boxe, iar Clubul Skye e invadat dintr-o dată de un regiment de studenți de la Electroică și Telecomunicații care trădează din cînd în cînd or­di­nele superiorilor și zîmbesc în col­țul gurii publicului nerăbdător. Loco­te­nen­tul de adineauri își în­dreap­­tă pistolul spre tîmpla unui bo­boc care se pune în genunchi și strigă speriat: „nu trage dom’ Se­maca, sînt eu, Lăscărică”.

Chiar da­că scapă de îm­puș­că­tură, toți sol­dații sunt închiși într-o carceră cu gratii de hîrtie, dar eliberați mai apoi pentru a-și începe mi­siunea în pași de dans. În minutele următoare, sol­dații încalcă regulile armatei, aliindu-se cîte doi îm­po­tri­va celorlalți, și încep să facă apelul în fața ju­raților. Pri­ma este o fată, care spu­ne despre ea că ar avea de multe ori privirea „înțețoșată”, fo­lo­sind replici care mai de care stîr­nind ori rîsul ori simpatia spectatorilor. Cît timp proas­peții studenți își dreg vocile și își încălzesc căl­cî­iele, fetele din sa­lă cîntă, suspinînd în adîncul sufletului, „Rosalinda, ay amor”, în timp ce două perechi de dansatori cu hai­ne strîmte își miș­că corpul în pași de salsa.

Cu ligheanu’, pe scenă

Cînd vine timpul ca studenții Universității Tehnice să-și pună în valoare talentul, spectacolul de­vi­ne o pantomimă  cu combinații de „foa­ie verde cinci chiperi” și „gangnam style”, cu un lighean pe post de to­bă, pălării amuzante și „pitzi from the club” înșelate. Apoi, cînd din boxă se aude un vers de genul „cine ți-a fu­rat inima?”, o fată îm­brăcată într-o rochie neagră în cloș, îi răspunde, rî­zînd cu poftă: „Moș Cră­ciun în pijama”.

La final, jurații deliberează pe ritm de beatbox și printre urletele susținătorilor cu pancarde, în timp ce o domnișoară de pe canapeaua alăturată îi cere chelnerului  „o apă cu două paie”. Clasamentul nu în­tîrzie să apară, iar după ce coroni­țele și panglicile sînt împărțite, iar apla­uzele consumate, atmosfera de bal e înlocuită cu atmosfera de club. Mai apoi, toată lumea începe să sară pe mixurile DJ-ului moldovean Andrew Rayel și telefoanele nu con­tenesc din a poza animatoarele lu­minate de laserele colorate.

Iuliana LEONTI