Uneori, războiul Ponta-Băsescu are și efecte curative

Întîmplarea a făcut ca, în grupul de ziariști care l-a însoțit pe Traian Băsescu la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European, să-l re­întîl­nesc pe Liviu Avram, alături de care am lucrat la Adevărul, între 2001 și 2004. Așa mi-am amintit că Avram este unul din puținii ziariști români care se poa­te lăuda că a dat jos un ministru: dez­vă­luirile sale au dus la demisia lui Hil­degard Puwak din cabinetul Năs­ta­se și, dacă nu mă înșel, unul din membrii acestei familii a și fost condamnat pe­nal pentru fraudă cu fonduri euro­pe­ne.

Nu vreau să istorisesc o poveste pa­tetică. Nu, ceea ce vreau să spun es­te că afacerea Puwak, care a avut loc în anul 2003, nu numai că nu a constituit un avertisment pentru politicie­nii români, ci dimpotrivă, a fost o lec­ție despre cum se pot frauda resursele UE. Foștii demnitari Botiș și Ce­poi au preluat, în linii mari, aceeași re­țe­tă, dar ei sînt doar vîrful icebergului. Pes­te tot unde demnitarii români s-au în­tîlnit cu fondurile europene s-au produs ceea ce birocrații de la Bruxelles numesc, în limbajul lor prețios, „ire­gu­larități”. Nu numai că avem un grad redus de absorbție, dar, din ceea ce s-a cheltuit, mare parte s-a furat. Între 2003 și 2012, clasa politică româneas­că a evoluat doar în sensul în care a învățat să dezvolte metode tot mai so­fisticate de fraudare.

Recentul conflict dintre Traian Bă­sescu și Victor Ponta a avut un merit: a atras atenția publicului și i-a forțat pe ziariști să se uite mai atent la ceea ce se întîmplă cu fondurile eu­ropene. Intrasem într-un cerc vicios: cea mai mare parte a electoratului era complet dezinteresată de afaceri­le europene, presa nu aborda acest su­biect fiindcă nu găsea cititori. Brusc, odată cu acest nou „război între palate” (ce minunată limbă de lemn au inventat  „televiziunile de știri”), ziariștii au devenit experți în limbajul birocratic (codificat și ușor stupid) al Bru­xe­lles-ului: „phasing”, „capping”, „artico­lul 45”, „măsura 1-a” au devenit termeni familiari.

Disputa Băsescu-Ponta pe tema bugetului UE a fost, bineînțeles, una pur electorală. După 9 decembrie, foar­te probabil, cei aflați la putere vor încerca să țină subiectul sub preș, pe de o parte pentru că vor dori să sifoneze în liniște, pe de altă parte pentru a aco­peri eșecurile. Rămîne de văzut dacă presa este capabilă să nu abandoneze tema. Este mult mai ușor să atragi ci­titori scriind știri facile despre fosta nevastă a lui Irinel Columbeanu (nu rețin numele ei), decît să te chinui să găsești o abordare interesantă la un su­biect aparent foarte tehnic, precum, de exemplu, politica agricolă comu­nă.

Opinia mea este că, tocmai ur­ma­re a faptului că mai toată presa a copiat rețeta facilă, s-a tabloidizat și a renunțat să încerce să diversifice subiectele, s-a ajuns la prăbușirea pre­sei scrise. Vom vedea, în timp, dacă putem să scriem și altceva decît „Bă­sescu îl atacă dur pe Ponta”.

Mircea MARIAN