La Periferia Europei

Oricît ar fi de surprinzător pentru unii dintre concetățenii noștri, trebuie să spunem de la bun început că disputele interne de la București cu privire la fon­durile alocate României nu au jucat absolut nici un rol în eșecul negocieri­lor privind bugetul UE pentru 2014 – 2020, eșec înregistrat vineri la Consiliul Eu­ro­pean de la Bruxelles. Cine a citit pre­sa europeană a putut constata că Eu­r­op­a nu s-a temut nici o clipă de un veto românesc, cerut cu mîinile în șold de premierul Victor Ponta, ci de un veto al Marii Britanii, de intransigența Ger­maniei sau de tensiunile dintre Fran­ța și Germania. Pînă la urmă a reieșit chiar că nimeni nu mai discuta propunerea inițială a Comisiei, ci modul în care bu­getul poate fi redus fără a deranja prea multă lume. Potrivit președintelui Tra­ian Băsescu, s-a agreat o reducere de 100 de miliarde de euro, din care s-au găsit soluții pentru 70 de miliarde și, pînă în ianuarie 2013, se mai caută modalități unanim acceptate pentru reducerea a încă 30 de miliarde.

Nu va fi deloc ușor să se ajungă la o formulă de buget care să mulțumească cele două tabere din cadrul UE – țările donatoare și țările beneficiare. Nici un guvern care a impus cetățenilor proprii sacrificii prin măsuri de austeritate dras­tice, cum a făcut de pildă Marea Bri­ta­nie, nu va putea justifica sporirea chel­tuielilor comunitare de dragul prospe­ri­tății altor state. Această poziție a fost ex­primată public fără echivoc de premie­rul britanic David Cameron și susținută în cadrul negocierilor și de Germania și de țările nordice, care țin cu tot dina­din­sul la reducerea cheltuie­lilor. Să-ți ima­ginezi că te poți opune prin veto celor mai puternice state europene de care depinde de altfel propria ta finan­ța­re, așa cum rezultă din poziția inflexi­bilă a Parlamentului USL-ist, mînat în luptă (contra cui?) de către Victor Pon­ta, înseamnă să nu înțelegi nimic din modul în care funcționează UE. În plus, înseamnă și să te expui cu inconștiență la riscul de a atrage ostilitatea celorlal­te state cînd știi bine cît ești de vulnera­bil la sancțiunile Comisiei, după cum s-a văzut în ultimele luni, cînd mai mul­te programe europene au fost suspen­date.

Cred însă că Victor Ponta a calcu­lat din start că summit-ul european are toa­te șansele să eșueze – ceea ce era ușor de anticipat – și deci că nu vor exista consecințe financiare pentru România, ast­fel încît își poate permite încă un scandal gratuit din care să reiasă că el ar apăra interesele țărișoarei în fața unei Eu­ro­pe care, vezi dragă Doamne, ne-ar persecuta. O miză minoră, personală și electo­rală așadar și totodată o folositoare di­ver­siune menită să distragă atenția de la corupția, ineficiența și incompetența care, combinate, fac ca România să nu poată absorbi mai mult de 10% din fon­durile europene puse la dispoziție în ac­tualul exercițiu bugetar. Temele co­recte de dezbatere la București ar trebui să fie: 1. Dacă actualul Guvern a re­ușit să facă mai mult decît guvernele an­terioare pentru asanarea și eficientiza­rea administrației publice în vederea utili­zării banilor europeni și 2. Care sînt so­luțiile pentru ieșirea din criza de competență, eficiență și integritate care ne-a aruncat la periferia Europei. Răs­pun­sul la primul punct este un NU hotărît și ușor de demonstrat, iar în privința ce­lui de-al doilea punct putem spune că singurele soluții au fost avansate de cîți­va jurnaliști, nicidecum de politicieni. De­și candidații ARD puteau exploata aceas­tă temă în campanie, demonstrînd eventual competențe superioare actualilor gu­ver­nan­ți (ce era așa de greu?), iată că nu au fost capabili să o facă. Conchidem cu tristețe că acest aspect nu-i preocupă pe politicieni. Țara va plăti scump acest au­tism.

Întors de la Consiliul European, președintele Traian Băsescu ne-a asi­gu­rat că la Bruxelles s-au făcut progrese, că am fi scăpat de „discriminarea” da­to­rată slabei absorbții a fondurilor eu­ro­pe­ne și că subvențiile directe din agricultură vor crește. Nu văd de ce ne-am bucura prea mult, de vreme ce aceste sub­venții îi avantajează doar pe marii latifundiari, nicidecum pe micii fermieri, căci reforma Politicii Agricole Comune s-a izbit de zidul francez.

În sfîrșit, comentatorii europeni se­rioși susțin că un acord asupra viitorului buget european va fi realizat anul vi­i­tor, în ciuda tuturor dificultăților și divergen­țelor. În ceea ce ne privește, ar trebui să ne preocupe mai puțin cu cît va crește suma alocată țării noastre, de vreme ce oricum nu o putem cheltui. La ba­loa­ne­le de săpun ale lui Victor Ponta nici nu merită să ne uităm, în schimb ar trebui să ne îngrijoreze calitatea guver­nă­rii și a guvernanților. Dacă nu vrem să ră­mî­nem la periferia Europei, ar fi bine să ne gîndim serios la această temă înainte de alegerile din 9 decembrie, căci după această dată va fi prea tîrziu.

Rodica CULCER