Toneta ce a găzduit eșecul

„Îmi pare rău dar ultimele lo­curi s-au ocupat de pe la 8”, îmi spune bar­manița micuță în primul bar din Agronomie în care am intrat. În­cerc și la vecini dar în zadar. Cele două fe­te care tocmai pregăteau cîteva căni de ceai îmi spun că nu au ca­na­lul pe care se difuzează meciul. Mai dau o raită și prin alte puburi și bă­ru­lețe de prin împrejurimi dar este plin peste tot. Abia într-o tonetă de PVC, cu două mese micuțe în mij­lo­cul camerei și alte cîteva lipite de pe­rete îmi găsesc în sfîrșit un loc cu priveliște spre un televizor.

Nici nu-mi așez bine berea pe masă că în a doua fază de atac a jocului pică pri­mul gol, dar nu pentru Steaua, ci pen­tru adversari.

Boschetarii spectatori

Suporterii de la mesele din mij­loc care au strîns deja jumătate de na­vetă de sticle în față încep să în­jure zgomotos. „Lasă băi că dăm trei înapoi”, zice cu încredere unul din­tre bărbați. E îmbrăcat într-un tre­ning albastru, pantofi cu bot pă­tră­țos și o geacă de piele neagră. Soarbe din cînd în cînd cîte un gît lung de bere. În colțul din stînga barului se mai așază doi întîrziați. Doar ei întrerup rutina barmaniței și, în loc de obișnuitele beri, comandă cîte un suc. „Ăștia au venit să ne strice no­ro­cul cu sucu’ lor, sta-le-ar în gît să le stea”, spune nervos un bărbat micuț și tuciuriu din același grup din centrul camerei micuțe, dar ta­ce imediat ce-i face semn cel din ca­pul me­sei. „Lasă-i în pace Cuțît, nu vezi că băieți-s sportivi. Au trening cu tricolorul”, spune apoi acesta fă­cîn­du-i din ochi fetei de la bar.

Între timp se adună la geam și cîțiva oameni ai străzii atrași de zgo­motul din difuzoarele scoase pe mi­ca terasă. Doar unul dintre ei își fa­ce într-un final curaj să intre și își co­ma­n­dă un pahar de votcă pe care îl plătește cu un pumn de monede, apoi se așază pe singurul scaun care a mai rămas gol, lîngă ușă.

Următoarele reușite ale adversarilor încep să fugărească tot mai mulți dintre fanii veniți la meci, așa că după ce pe tabela de marcaj a­pa­re și golul cu numărul patru, în barul din PVC mai sînt eu, cei doi băieți în trening tricolor și încă trei persoa­ne. Doar boschetarii de la geam în­că tremură cu ochii ațintiți la ecran, așa că mă pornesc și eu spre cămin. În urmă mai aud însă în­ju­răturile u­nui taximetrist care asculta meciul la radio. „Mînca-le-aș ghe­te­le lor cu tot cu șireturi că proști sînt”, strigă indignat acesta în timp ce pleca în trombă după o comandă.

Andrei MIHAI