Șuturile dintre halbe

Printre nerăbdarea care se ci­teș­te în obrajii îmbujorați ai su­por­te­rilor își fac loc rîsete, co­menzi de bere, popcorn și țigări. În­ce­ti­șor, în Curtea Berarilor se ins­ta­lează at­mosfera de stadion, lip­sind însă mult doritele semințe, iar meciul începe. Cu toate că n-au trecut nici zece minute, go­lul ger­manilor tul­bu­ră cerculețele de fum ale unui stelist bărbos. Dar fa­ta cea creață de lîngă el cu cear­că­ne a­dînci, care trage alene dintr-un Dun­hill lung, îl bate pe umăr a con­solare. Între timp, s-a mai în­scris un alt gol, iar după prima ra­tare a Stelei, Chip­ciu e trimis î­na­poi la mama lui. „Ia uite-l, bă, mă­nîncă melci și gîn­daci și vrea să joace fotbal”, îmi urlă cu patos în timpanul deja terorizat de atîta zgomot un băiat iritat. Nu du­rea­ză mult că și arbitrul e trimis la origine, precum jucătorul.

În schimb golurile nemților curg ca berea în halbele microbiș­tilor, făcînd ca mesele să se go­leas­­că ușor. Prin fumul dens de ți­ga­ră unii încercă, uneori în zadar, să le facă semne chelnerițelor cu vo­lă­nașe albe, care, pe lîngă hal­be, oferă și cîte o dulce privire domni­lor, ca bonus. După ce îi atrag a­ten­ția unui chelner să-mi mai a­du­că un rînd de licoare, îmi iau o­chii de la televizor. Atunci observ gru­pul de băieți care se bucură ex­cesiv la vederea căruței de goluri a Stuttgart-ului. Dar nu sînt singura care i-a văzut fiindcă aud de la masa din față că „poate n-or fi români.”

Moleșită de halbele de băutu­ră cu hamei și de dezamăgirea sco­ru­lui, începem să ne afundăm în scaunele din lemn masiv, care de­vin ciudat de comode. „Mamă, ce pa­să de prost”, strigă băiatul de mai devreme, certîndu-se parcă cu te­le­vizorul care vedea în purici. At­mosfera e relaxată, însă, de un șir de fete cu picioarele lungi care întreabă drăguț pe toată lumea: „Sîn­teți fumători?”. „Nu, sînt ste­list”, îi răspunde un tip mai în­drăz­neț, cu părul dat într-o parte, a­mu­zîn­du-i pe camarazii lui de pahar.

Dar pînă și fetele înalte se pierd în fum, la fel ca mîndria mi­cro­biș­ti­lor, iar, treptat, fiecare pri­mește cîte ceva. Cinci goluri, roți de bere sau o porție de papanași cu smîn­tî­nă și dulceață de vișine. Din pă­ca­te, nici siropul de pe papanașii mei nu a domolit amă­reala din i­ni­ma steliștilor.

Iuliana LEONTI