Baftă la navetă

Mă înscriu pe lista improvizată de către organizatorul pe care mai apoi aflu că îl cheamă Fratele Frigide­ru’, la ceea ce spune el răspicat în microfon că ar fi cea de-a șasea edi­ție a concursului de Beer Pong. De­și sînt sceptică la început, pentru că în afară de masa noastră și încă una nu se mai regăsesc alți doritori, în­do­ia­la o las la bar împreună cu sticla de be­re, pentru că dintr-o boxă îmi aud nu­mele.

Alături de Simona, adversara mea, deschidem primul meci al se­rii și o las pe ea să arunce prima. Nu din curtoazie, ci mai degrabă pentru că reflexia verzuie a celor două re­flec­toare care luminau suprafața jo­cu­lui nu mă lasă să văd în ce di­rec­ție ar fi mai bine să țintesc.

Simona reusește să-mi scoată trei dintre cele zece pahare cu apă din triunghi. Acestea se transformă în guri de Noroc, pentru că recipientul pe care ar trebui să-l primesc plin n-are mai mult de-un shot. Și-o ținem în­tr-un Beer Pong transformat în leap­șă, în care din cînd în cînd mai ni­me­rim vreo una dintre noi altceva de­cît taburetele negre și patrățoase, col­țurile meselor sau picioarele celorlalți. Chiar dacă ea conduce cu pa­tru pahare la trei, prin răsusiciri de ca­re nu mă credeam în stare, e­ușesc două duble cu pauze între ele. Așa că ne îndepărtăm de masă fără strîngeri de mîini sau îmbră­ți­șări și Fra­tele Frigideru’ îmi spune că merg mai departe.

Pînă îmi vine din nou rîndul mai am de așteptat vreo patru sau cinci reprize, două dintre ele puțin mai a­prinse decît restul. Ceea ce îmi atra­ge atenția nu e jocul propriu-zis, ci fe­lul ștrengăresc în care își poartă Că­t­ălin, un domn de vreo 40 de ani, șapca. Are cozorocul la spate și hai­na cu două fețe lăsată pe partea sa ro­șie, în încercarea de a se amesteca printre studenți. Dar aduce mai mult cu un tată ieșit la o bere, care din în­tîmplare nimerește și la un joc de băut. Cum de la cele două mese mai rămîn doar trei concurenți, dintre cei care au pierdut, majoritatea pleacă. Răzvan, Meno și domnul Cătălin, ultimii rămași, au fiecare cîte o arun­care pentru a vedea cine intră în joc pentru finală și cei care mai sîntem în bar ne adunăm la un loc.

Cu Răzvan într-o parte și Meno în cealaltă, ultimul meci pornește cu un avantaj de trei pahare pentru Me­no, pe care le nimerește deși se cla­ti­nă de cînd a venit. Doar că spre ul­ti­mele nu mai aproximează bine dis­tanțele, iar Răzvan e cel care pri­meș­te naveta de bere, încă de la început promisă. Din care împarte sticle, pen­tru că premiul e la mica în­țe­le­gere ca-ntre prieteni, indiferent de cine ar fi cîștigat.

Mădălina MORARU