Toate pisicile de pe Facebook

Chiar în clipa asta, undeva pe Fa­cebook un pisoiaș este adoptat. Sînt oameni care reușesc să îm­par­tă fa­milii întregi de feline în ju­mă­ta­te de oră, o dovadă clară că încă mai e­xis­tă omenie pe lumea asta. S-a dezvol­tat o adevărată rețea de pi­sici: o ra­mu­ră se ocupă de po­pu­la­­rizarea a­ces­tei specii prin in­ter­me­­diul unor fo­tografii simpatice de­­venite virale, iar o altă ramură în­­cearcă să plaseze e­xemplarele di­­verșilor utilizatori de Internet mai slabi de înger.

Totul se întîmplă pe nesimțite: în urmă cu doi ani, nimeni nu s-a în­­tre­­bat cum de s-a ajuns ca pisici­le să fie pe locul al treilea într-un top al celor mai populare căutări pe In­ter­­net, după Lady Gaga și Justin Bie­­ber, dar înaintea lui Iisus Hris­­tos și a lui Michael Jackson.

Dar de ce să căutați fotografii pe Internet, cînd puteți avea propria pi­­sică? O creatură cu trei picioare, un singur ochi, pe alocuri fără bla­nă, o fii­nță adorabilă și iubitoare poa­te fi a voastră. Un prieten din lis­ta voastră de Facebook a găsit-o în scara blo­cu­lui, lângă țeava de căl­dură, într-o groa­pă comună săpată de RADET sau în vîrf de munte, nu se știe cum a ajuns acolo.

Prietenul vostru a procedat ca o­­rice om cu suflet: a scos telefonul mo­­bil, a făcut o poză și acum vrea să vă bage creatura pe gît. Ar fi în­cîn­­tat s-o țină pentru el, însă nu se poa­­te din motive de vecini, proprie­­ta­r, înghesuială, câine. V-o oferă vo­­­uă.

„Stinky, o pisicuță care a fost pa­­­ralizată, are nevoie de ajutor. Du­pă mul­te tratamente a reușit să mear­gă din nou. Din păcate nu își con­tro­lea­ză foarte bine anumite funcții”. Sîn­te­ți oameni în­țe­le­gă­to­ri, veți tre­ce pes­te acest amănunt.

Cînd pozele cu close up pe o­chi nu sînt destul de convingătoare, sal­va­torul recurge la amenințări de tot fe­lul: „Aceste suflețele au ne­vo­ie de ajutorul nostru… «Stă­pî­na» îi va mai ține doar o săp­tă­mî­nă, apoi vor fi a­run­cați cine știe un­de. Pentru persoa­nele care își doresc un îngeraș vă rog s-o contactați pe…”. E­vident, a­lă­turi e o fotografie cu un ghemotoc de blană gri, cu ochi al­baștri și presu­pusa lui ne­du­me­ri­re: „De ce eu? :((( Cu ce am gre­șit?”. Sau: „Vă rog ta­re mult să mă a­jutați și pe mine să-i găsesc o casă (lui Tomi, un motan cu trei pi­ci­o­ru­șe – n.r.), pentru că altfel va trebui să îl duc afară în sat, iar el nu e o­bișnuit”. Țăranii aceia îl vor sfî­și­a. Dacă nu sînteți dispuși să faceți mai mult, „vă rog sharuiți ca să îi gă­sim un stăpîn înainte să vină fri­gul”. N-o să lăsați o pisică să moară, du­pă ce tocmai a fost salvată.

Vlad ODOBESCU