Coșmarul tocilarului

Suflul i se accelerează, privirea îi fulgeră în toate direcțiile, degetele de la mîna stîngă tremură, iar pe frunte apar ur­me de transpirație. S-a ascuns prin spatele terenului de sport, știind că ni­meni nu îl va găsi acolo. S-ar duce la bi­bliotecă, dar nu poate. Toată lumea îl ca­­ută prin fiecare colțișor, ridicînd praful de pe volumele vechi, și scîrțîind par­chetul umflat.

În timp ce-și scoate o carte din ruc­sac pentru a se calma, fugarul înceară să-și amintească cum de a ajuns într-o a­semenea situație. „Capitolul 4, Re­ac­ți­a de neutralizare. Dacă la o cantitate de acid tare se adaugă exact cantitatea de bază tare necesară neutralizării totale a acidului, caracterul mediului la ne­u­tra­­lizare este neutru, avînd un pH de 7”. To­tul începuse normal. Același drum, aceleași scări și același hol pe care le-a străbătut de nenumărate dăți. „Oare de vină să fi fost discuția aia?” se întreabă acesta, căci din acea zi, pe urma sa îl vî­nează aproape toți colegii. Unii vor să fie ajutați la teme sau proiecte cu orice preț, iar alții îi urmăresc fiecare pas a­semeni unui animal aflat în captivita­te, pentru a înțelege de ce acesta are no­te mai bune, și mai important, să a­fle ce slăbiciuni are pentru a-i putea veni de hac mai tîrziu.

Pînă și fetele cu care înainte intra în discuție doar pentru a le împrumuta un pix sau să le amintească numărul de zile rămase pînă la vrun examen îl sa­lu­tă, zîmbindu-i schiop. Toată atenția as­ta îl amețește. Nu și-a dorit-o nicioda­tă, și dacă ar putea, ar da timpul înapoi, pe cînd putea face liniștit traseul de la cămin pînă la bibliotecă, fiind confundat mereu cu mediul.

Chiar dacă va trebui să taie o bu­ca­tă din sine luînd pentru un timp niște no­te mai mici decît merită, acesta și-a învățat lecția. Data viitoare cînd un pro­fesor îl va felicita în fața colegilor pen­tru un concurs cîștigat, va spune că a copiat, sau eventual nu îl va lua în sea­mă.

Iulian BÎRZOI