Nălucile din geam

Mereu am avut necaz pe mușcate. Mai ales pînă am crescut mai sus de nivelul pervazului de la ferestre. Din ca­uza lor, adesea o îmbrăcam pe Bar­bie ca pe-o zdrențăroasă, fără să aleg cu­lorile potrivite pentru ținuta de zi, iar cînd ieșeam cu dînsa la joacă, pier­deam concursul de miss de la poartă.

Pă­pușa purta combinații deosebite, dar stilul lor nu convenea juriului pentru că Barbie a mea nu era la fel de ra­fi­na­tă ca atunci cînd am cumpărat-o din ma­ga­­zin. Odată chiar mă chi­nu­i­sem să cîș­­­tig, dar la lumină, rochița gal­benă din ca­să se transformase deodată în­tr-un por­tocaliu de tîrg. De­gea­ba spu­neam eu că nu­anța hainei era al­ta, pentru că ce­­le­lalte fete nu mă credeau. Îmi îm­bră­ca­sem păpușa în culorile gîn­dacului de Colorado și nu tre­bu­ia să am pretenții că nuanța ar fi a­se­mănătoare cu cea a narciselor sau a cri­zan­te­me­lor. Mai de­gra­bă, spuneau ele, mer­geam să mă răz­bunăm pe flori. Da­că le tundeam, monștrii nu mai erau așa î­nalți și nu mai speriau culorile din ca­să cu dinții lor roz, roșii sau pătați.

Oricum, nu cîștigam decît atunci cînd pregăteam păpușa în scrînciob. Bar­­bie a mea era cea mai elegantă cînd o scoateam din curte cu volane ro­zalii, bluzițe trandafirii și saboței albi, iar în zilele năbușitoare asortată cu cîte o pălărie așezată șic pe o parte. A­tunci nu se întîmpla să vină nimeni mai pre­gă­tită decît ea, cu coșulețul plin de po­doa­be pentru schimb, în func­ție de ce anotimp decideam să fie așezat pe fundal. Și ca să strîng mai multe diplome de miss, încoronate de curcu­beu, i-am zis mamei într-o zi să mutăm muș­­ca­te­le în altă parte, că în geam stau lălîi și-mi par urîte. Iar ea mi-a răspuns mirată „vrei să vadă lumea că ții pă­pu­șica dez­bră­ca­tă”?

Iulia CIUHU