Fotbalul la putere

Nu mai putem visa la perioada în care fotbaliștii vorbeau despre stra­te­gii de joc și nici în vremurile în ca­­re să fii soție de fotbalist însemna să fii și contabilă, doctoriță sau profesoară. Fotbalul e oglinda a ceea ce sîntem.

Am fi însă nedrepți dacă am pune iar în față un „se întîmplă do­ar în România”. Peste tot în lu­me fot­balul e rege și peste tot în lume e mai interesant să vezi cu ce focoasă s-a mai cuplat Messi sau cît de pă­ti­maș a fost Gua­r­di­o­la. Singura di­fe­rență e că la alții, în pauzele de la viață, se mai joacă și cîte o minge.

Nu știu în cîte țări din lume fotba­lul închide școlile, sub pretextul ag­lomerației din oraș. Nici dacă e­xi­sta vreun loc unde niște evaluări na­ționale, programate cu luni în ur­mă, pot să fie reprogramate pentru că e Cupa UEFA în oraș.

Sărăcia creează patimi nebune pen­tru fotbal. De la Divizia D în ca­re porțile sînt mutate de jucători du­pă soare și sînt plătiți în berea de du­pă meci pînă la cea mai anunțată partidă de pe National Arena, fot­ba­lul nu mai are nimic din ceea ce l-a făcut pe Hagi, Hagi. Sportul asta a re­ușit pînă să dea și limba română pes­te cap: adjectivul e poziționat en­glezesc în fața substantivului în ce­ea ce mai românește, dar mai pu­țin cosmopolit ar fi sunat: Arena Na­ți­onală. Și totuși, sportul ăsta ră­mî­ne o poartă pentru turism. Nici nu vre­au să mă gîndesc cum va da pe dinafară Bucureștiul cu încă 30.000 de turiști care vor dori mu­sai să guste viața de noapte din Cen­trul Vechi.

Cum Steaua joacă atît cît să ba­tă Ozana Tîrgu Neamț, pe stadi­onul cu care ne mîndrim, cu un ga­zon ce sigur va mai fi schimbat de zece ori, fotbalul va fi readus a­ca­să de două echipe spaniole. At­le­ti­co Madrid și Athletic Bilbao vor da cu siguranță clasă fotbalului nos­tru care ne face să tresăltam în fotoliu doar cînd mai intră cîte un in­trus pe stadion.

Dar cea mai mare bucurie e le­ga­tă de faptul că punem România pe hartă, că sportul cu balonul ro­tun­d nu ne va mai face să fim atît de plăți, ca pentru prima dată vom scă­pa de a fi scoși în out. Și că toate clișeele folosite pentru a vorbi des­pre fotbal nu vor mai suna la fel de supărător. Nu ne deranjează de data asta că sîntem spectatori, cînd ne-au fugit toți artiștii de pe scenă.

Andreea ARCHIP