„Nevrozele” OTV se pot regenera, nu este sfîrșitul poveștii

Clubul Român de Presă a fost consecvent și fără echivoc critic, în timp, față de ceea ce se numește și pro­movează canalul OTV. Decizia CNA de înjumătățire a licenței de emi­sie a fost finalul ușor de pre­vă­zut al unui „drum” al OTV presărat cu numeroase sancțiuni, între care și o retragere a licenței de emisie – în 2002.

Dispariția din peisajul mass-me­dia a OTV nu este și sfîrșitul ne­vro­zelor existente, induse și întreținute de acest canal de televiziune. Într-un viitor apropiat, se pot regăsi manifest sau în subtext în alte mass-me­dia. Însă, o îngrijorare imediată pentru cei care sînt observatori atenți, echilibrați și influenți ai vieții publi­ce ar trebui să fie faptul că există o asociere între OTV și un partid po­li­tic. Dacă este să dăm crezare sondajelor de opinie, acest partid va in­tra în Parlament.

Viața, dispariția și poate rege­ne­ra­rea OTV în alt context readuc în actualitate, pentru jurnaliști și public, discuțiile despre limitele și modul lu­cid, responsabil de folosire a liber­tă­ții de exprimare, standardele scrise și nescrise ale ocupației de jurnalist și importanța creditului pe care un pu­blic avizat îl acordă jurnaliștilor.

Dureros de actual este ca standar­dele impuse prin autoreglementare să fie respectate și șefii editoriali să fie cei dintîi care să impună această conduită. Altfel, oricînd, se vor găsi politicieni – mulți dintre ei îndoielnici ca persoane publice, dar care au pîinea și cuțitul – care ne vor ame­nința cu o lege a presei făcute de ei, chiar dacă spun, mieros, că o putem face noi. Dar să decidă tot ei.

De asemenea, dureros de actual este ca în redacții, jurnaliștii cu ex­periență să fie repere profesionale și jurnaliștii tineri și talentați – sînt mai mulți decît se crede – să fie susținuți puternic. Mai mult ca oricînd, pute­rea exemplului personal trebuie să ac­ționeze.

Altfel, oricînd un OTV ar re­naș­te. Și cine își dorește asta? Nu cei buni, talentați și onești dintre noi.

Indira CRASNEA