Cui prodest?

Ca să abordăm chestiunea facul­­tă­­ții de medicină și farmacie în lim­ba ma­ghiară de la UMF Târgu Mu­­reș vom porni de la întrebarea din titlu: cui îi este de folos această facultate? Nu cred că le folosește prea mult studenților maghiari, ca­re pu­teau oricum urma cursuri în lim­ba maghiară la universitatea în cauză, pentru că le va face mult mai dificil parcursul profesional post-uni­ver­si­tar, adică examenele de rezidențiat și doctorat la care poate că aspiră.

Totodată le va face mult mai dificilă inserția în sistemul medical, în care vor fi nevoiți să completeze foi­le de observație și să comunice cu confrații lor în limba română, lim­bă pe care, în ciuda declarațiilor bombastice ale liderilor UDMR și ale profesorilor lor maghiari, nu o cunosc bine și o vor cunoaște și mai prost după ce vor fi absolvit o fa­cultate în limba maghiară. Bineîn­țe­les, dacă nu aspiră cumva să ac­ti­veze exclusiv în Ținutul Secuiesc. Este însă enclavizarea un lucru bun pentru care merită să stai în stradă și să protestezi de parcă ar fi piatra unghiulară a identității tale națio­na­le?

Urmează în mod logic că nici vi­itorilor lor pacienți nu le este de folos facultatea pentru care UDMR a făcut atîta tapaj, din moment ce ea îi creează viitorului medic un han­dicap de comunicare. Nu contestă nimeni faptul că zonele în care populația majoritară este maghiară și se exprimă greu sau deloc în lim­ba română au nevoie și ele de me­dici care să vorbească limba maghia­ră. Această cerință putea fi satis­fă­cu­tă însă și de linia de predare în limba maghiară care există în pre­zent.

Va contribui oare această nouă facultate la ridicarea standardelor pro­­fesionale în învățămîntul medi­cal din România? Categoric nu, pen­­tru că restrînge atît numărul de profesori cît și numărul de candidați în funcție de opțiunea lingvisti­că, limitînd astfel și accesul studen­ților maghiari la profesorii valoroși care predau în limba română. Vor cîștiga sigur mediocritățile care se vor agăța de limba maternă ca mij­loc de pro­movare și / sau admitere, refu­zînd competiția cu românii. Aici gă­sim însă și miezul dur al pro­ble­mei: după cum au și mărturisit fără prea multă jenă unii profesori de la Târ­gu Mureș, nu limba ma­ghia­ră lipsea din procesul de pre­da­re, ci structu­ri­le administrative care să ofere func­­ții în ierarhia academi­că acelor cadre didactice care nu le-au putut obține în competiție directă cu restul confraților. Aceștia sînt așa­­dar cei care beneficiază de această for­ța­re a legii și în­călcare a principii­lor, împreună cu politicienii a căror cli­entelă sînt și ca­re duc propriile răz­boa­ie pentru putere (cu Laszlo Tökes, de pil­dă), fără nici o le­gă­tu­ră cu bi­nele public.

Seneca ne învață, prin replica Medeei, că au­to­rul crimei este cel care be­neficiază de ea: cui pro­dest scelus is fecit. Nu ar fi însă corect să dăm vina doar pe UDMR, ci se cu­vi­ne să-i includem și pe aliații săi, care au pus interesele politice de moment mai presus de in­teresul pu­blic, de le­ge și de principii: este vor­ba de guvernul Un­gu­reanu, ca­re a redactat la co­man­dă o ho­tă­rî­re care nu are la bază acor­dul Senatu­lui UMF Tg. Mureș cerut de Le­gea Educației Na­­țio­­nale, și de PDL, care s-a făcut de rîs re­negîn­du-și propriile po­­­ziții prin­­cipiale pentru a prelua apoi papagali­cește ar­gu­men­te­le udmr-iste.

esigur, de „onoa­rea nerepera­tă” a po­li­ti­cieni­lor și partidelor lor nu are de ce să ne pese. În­căl­ca­rea principiilor și legilor ar trebui însă să ne îngrijo­re­ze, pentru că are efec­te mult mai ample și mai grave decît poa­te pă­rea ini­țial.

Rodica CULCER