I-a fost alături de cînd se ști­e. De pe vremea cînd se juca cu pu­ii pe care îi punea într-o

E o casă în Iași, undeva între sta­­ția Pădurii și Piața Chirilă, mi­cu­ță așa, zglobie

Știam că a venit la mine și acum o lu­nă, dar încă așteptam cu ne­­răb­da­re să apară

Atunci cînd toate par să explodeze în jur, cînd viața însăși e ca un mijloc de ocean învolburat

Nimeni nu știa cînd a apărut fata a­ia în redacție. Era, într-un fel, de-a lor, dar nu era prea

„Nu îmi amintesc să fi ieșit din ca­să într-o zi de 13, marți, sau să trec vreodată pe sub

Cînd m-am pornit dimineață spre facultate, mi-am pierdut che­i­le. Le-am găsit după o jumătate

Am plîns doar prima dată cînd mi-au spus „aragaz cu patru ochi”. Nici nu intrasem bine la școală

„Nimeni din cei a căror scrii­tu­ră merită ceva nu ar putea vreodată să scri­­e în armonie.”