Antologia #renunț

Am fost învățați să ne străduim să fim perfecți; sîntem probabil tinerii care au căutat mult mai atent să vadă „ce-o să spună lumea”, decît „ce-o să spunem noi” și care, pînă și-au dat seama de greșeală, au continuat să mulțumească vocile altora, în loc să și le dreagă pe ale lor. Cînd ni le-am dres, ne-am ajutat unii pe alții, într-o piață centrală din oraș, și-am început strigînd că „#rezistăm”, mirați de faptul că pe lume mai sînt și alții ca noi. Pînă la #rezist, care a ajuns să ne fie un soi de laitmotiv, am călcat pe un șir de lucruri lăsate de izbeliște. Fie c-așa am crezut noi, fie c-au crezut alții – am lăsat decizii neluate, sfaturi nedate, facultăți neîncepute sau începute la dorințele altora și oameni pe care n-am știut, poate, să ni-i păstrăm aproape. Acum învățăm.

de Florentina TITULEAC – Șahul și miuța se joacă și-n facultate

de Lorel ATOMEI – Doar cuvinte sub soare

de Larisa LUMINIȚĂ – Prințesă part-time

de Aryna CREANGĂ – Nu călători de unul singur