Greu de înțeles

Redactorul șef al unui săptămînal ce tocmai se pregătea să apară în Iași a­cum ceva ani și-a pus în cap să an­ga­je­ze pe cîțiva dintre noi, de la „Opinia”. Ne-a chemat pe rînd, optimist, ne-a pre­zentat mărețele sale planuri, apoi ne-a fă­cut o ofertă salarială pe care o credea de nerefuzat. Ma­jo­­ri­ta­tea am refuzat-o și omul ne-a întrebat dacă la revistă pri­mim mai mult.

N-a în­țe­les nici pî­nă azi ce-am vrut să-i spu­nem cînd fi­­e­ca­re i-am explicat că noi scriem aici doar din plăcere. Doar din pasiune. Doar din dorința de jurnalism liber și bine scris. Doar pentru „Opinia stu­den­țeas­că”.

E imposibil să vorbești despre ne­bu­nia din cele două camere de la etajul doi al Casei Studenților astfel în­cît să te înțeleagă cineva care nu a trăit a­colo. Orice ai scrie, orice ai povesti, ci­titorul îți va răspunde: bun, și ce e cu asta? Și ar avea dreptate. Dacă nu ai pier­dut nopțile ca să termini reportajul ori investigația la care întotdeauna de­pă­șeai termenul limită, dacă nu te-ai te­mut măcar o data de pixul nemilos al Boierului, dacă nu ți-a tremurat inima cînd ți-ai văzut semnătura sub prima ști­­re publicată, e firesc să nu în­țe­legi. E normal să nu empatizezi.

Dar orice student care pune mîna, fie și din greșeală, pe un numar din O­pi­nia trebuie să înțeleagă singurul lu­cru care contează, de fapt. Aici, la etajul doi e cel mai bun laborator de jurna­liști din România. Aici, în două ca­me­re mici, mobilate su­mar, s-au de­să­vîr­șit reporteri care de­ja au scris istorie în presa ro­mâ­neas­că. Aici, în spa­ți­ul de la „Fundație” se creează an de an noi și noi jurnaliști care vor schimba, cred asta, imaginea unei meserii tot mai distrusă de „valorile” făcute pe bani mulți de la Bu­cu­rești.

Orice student care pune mîna pe Opinia, fie și din greșeală, trebuie să în­țeleagă că pune mîna pe viitor.

Răzvan CHIRUȚĂ