Viața de sub masă

Eram deja puțin amețit cînd am in­trat în camera de cămin plină cu necu­noscuți. Nici nu mă așez bine pe patul din dreapta, că un student fără tricou îmi toarnă cît a mai rămas dintr-o sti­clă de vin roșu într-o cană albă, cu mo­del floral. Sîntem vreo șapte în jurul lui Vasea, care primește înapoi cănile, le umple cu bere din sticla proaspăt deschisă și le dă următorilor la rînd. Scot o țigară, o aprind și băiatul mă roa­gă s-o poștim. Ieșim din cămin și mai face el rost de o „ghindă” de la un co­leg care abia intră, pe care iar o pasăm de la unul la altul.

În timp ce restul studenților pleacă înspre Pub 25, fac dreapta și ajung în Max, crîșma rockerilor din campus. Deschid scîrțîind ușa de lemn a ba­rului în care vin pentru a nu știu cîta oară. Anul trecut, cînd stăteam în căminul T18, eram client fidel. Acum mă simt doar tu­rist, un alt student ră­tăcit într-un alt bar din „Tudor Vla­dimirescu”.

Îmi zîmbește Alex de la bar și mă întreabă: „Timișoreana, nu? Vezi că știu ce bei? N-am uitat”. Ultima oară ne-am văzut astă vară, în Costinești. A­cum ba­rul arată la fel: lambriuri de lemn și mese micuțe, numai bu­ne să-ți în­grămădești coatele pe ele aștep­tînd următoarea bere și aceeași dis­cuție des­pre facultate, despre res­tanțe și „Re­zis­tența Materialelor”, despre angajare și pa­che­te ce nu vor mai veni.

Două cafele la un leu

E locul perfect pentru studenți. Pî­nă-n 5 după amiaza cafeaua costă 50 de bani, o cafea mai bună decît cea de trei ori mai scumpă de la Sofany și cu za­hăr cît încape, din partea casei. Be­rea, deși niciodată destulă, e rece pen­tru clienții fideli. Dacă n-au Skol au Ciuc, și dacă n-au Ciuc au Timi­șo­rea­na sau Silva sau orice altceva ief­tin pentru un student care plătește 50 de lei pe lună căminul și restul de bo­nuri de masă pe țigări, PET-uri și pate de porc Bucegi la cutie mare, de 400 de grame.

Aici mai vin și cei ce-au absolvit anul trecut. Cer cîte-o ladă de bere și me­lodia „Sînt student” de la trupa Ca­nna­bis. Și-apoi să-i vezi cîn­tînd: „Sînt student, sînt student”, bă­tînd în masă și iar strigînd „țara inginer te face”. Își desfac singuri berile, cum știu mai bi­ne: cu bricheta, cu cheia de la cameră sau cu molarii mult prea antrenați. Di­mineața îi vezi dormind cu capul rezemat pe lă­zile de bere, de­mult golite. Dacă te uiți atent, cîțiva din ei și-n somn fredo­nează: „Și e fain, fain, fain, faină-i via­ța de student”.

Ioan STOLERU