Pastele bune sînt din Porto

Bucătărioara scundă în care își fac veacul Camille, Lise, J.B. și Jorge sea­mănă cu un album de călătorie îm­prăș­tiat într-o cutie cu suveniruri. Pe­re­ții gălbui, frigiderul, dulapurile sînt îm­pînzite de fotografii color sau alb-ne­gru cu chipuri vesele murdare de tort.

De după arcada decorată cu eti­che­te de bere românească apare o față bron­zată și doi ochi negri, subțiați într-un zîmbet copilăresc. Jorge, din Por­tu­ga­lia, se specializează în inginerie și automatică la Universitatea „Gh. Asachi”. „Oamenii de aici chiar vor să dea o mînă de ajutor. Sînt ospitalieri și am avut mult de învățat și din facultate. E diferit și îmi place.

România e conside­ra­tă, la mine în țară, un loc prolific dez­voltării industriei. Practic, tot ce ne în­conjoară n-ar putea să existe fără in­dustrie”, se înflăcărează tînărul gesti­cu­­lînd și vorbind într-o engleză britanică.

„Bla, bla, bla, discuții despre ingi­ne­rie… Nu din nou!”, se aude vo­cea lui J.B., un francez simpatic, ca­re nu-și arată cei 20 și ceva de ani, decît în momentul în care își ascunde tun­soarea dezordonată și privirea de a­do­lescent în spatele unui nor gros de fum de țigară.

Țara de origine, Ucraina

După primul PET de bere Skol și punga de cipsuri cu sare, Jorge își asu­mă postura damnată de bucătar de oca­zie și se apucă să gătească paste cum le face acasă, în Porto, cu ciuperci, multa ceapă și șuncă, chiar dacă sînt din Hala Cen­trală. Camille, gazda mea și ob­ser­­vatorul tăcut al întregii dispute in­ter­cul­turale, își sprijină capul în mîna așe­zată pe colțul canapelei. În spate, pe o eta­jeră, stau volume de Gorki și Căr­tă­res­cu în franceză și un vraf de hărți tu­ris­­tice ale României.

Au fost la mare, în Galați și în toate orașele din Moldova. Știu că mai e mult de vizitat și puțin timp pînă în februarie, cînd se vor întoarce acasă. Vor să viziteze Brașovul, Sibiul și să des­co­pe­re mai multe locuri „tari” în Iași. Pe pie­sele celor de la Pink Floyd, noaptea devine somnoroasă, cu farfurii goale, pahare cu bere și coniac italian verde-albicios pe masa murdară de scrum. România le-a oferit un mediu colorat, viu, în care nici nu contează că la TV nu înțeleg nimic în afară de TV5 Monde, la care nici nu se uitau acasă.

Fericită că n-am fost pusă să spun nimic în ucraineană, țara mea de baștină pentru o seară, i-am complimentat lui Jorge pastele un pic prea condimentate și le-am explicat stîngace cum ar fi mai ieftin să ajungă la Kiev. „Și… Camille, pozele sînt făcute de tine?”

Alexandra PANAETE