Iașul cu baston și pălărie

Aglomerat Iașul, mon cher. Pe lîngă amalgamul de fețe și haine colo­rate din preajma Mitropoliei, stră­­zile orașului au fost colindate în aceste zile și de statui vii îmbră­cate în straie de epocă. Au ieșit doi cîte doi din clădirea primăriei atră­gînd atenția celor din jur. Un bătrînel, care pe semne își uitase oche­larii acasă, a încurcat borcanele și a urat „casă de piatră” unui cuplu par­ticipant la promenadă. Dar ce con­tează? Important e că a făcut domni­șoara să roșească de după eva­ntai și pe tînărul domn să mai umfle nițel pieptul. Păcat totuși că odată ce intrau în mulțime mai încurcai fus­tele frumoaselor domnițe cu cele ale piran­delor aflate prin zonă și jobe­nele tinerilor ce le însoțeau cu pălă­riile negre ale bulibașelor cu mustăți ră­su­cite.

Deși era o zi cu soare, frigul a muș­cat bine din oricine se încumeta să iasă afară fără o haină în plus. Pen­tru domnii cu joben nu a fost o pro­blemă. Încheiați pînă-n gît, cu pardesie mai grosuțe în dotare și pălării apă­sate bine peste urechi au fluierat pe toată durata promenadei fără a se îngri­jora de frig. În schimb, domni­țele noastre au cam tremurat din toate dantelele. Rochiile subțiri cu vo­lane, care cel mai probabil au fost croite pentru zilele toride de vară, nu prea le-au apărat de frig si nici de ochii lacomi ai bărbaților ieșiți cu fa­milia. Cu toate acestea au împărțit cu stoi­cism programul cu evenimentele orga­nizate de Primăria Muni­cipiului Iași trecătorilor, copiii fiind cei mai entuziasmați că au primit fițui­ca colorată de la „o tanti frumoasă”.

Pe băiatul meu l-a mîncat Iulius Mall 

Parada s-a încheiat cu cîntece și dan­suri. În Piața Unirii trecătorii au fost invitați la muzică medievală cu iz oriental, iar cîteva domnițe cu ro­chii ce lăsau privirile să treacă dimpreună cu vîntul au încîntat sufletele băr­baților și nu numai cu dansul lor ju­căuș și săltăreț. Nu se știe sigur dacă din prea mult zel sau din cauza soarelui cu dinți mai grăbeau pașii de dans însă cert este că domnișoarele din Ansa­m­blul Coconițele de la Ateneul Tătărași au animat pentru o oră și mai bine atmosfera din Piața Unirii.

Pe toată durata paradei, statuile vii ce au împrumutat straiele de sărbă­toare din perioada lui Ca­ragiale, au desenat pe fețele tuturor cîte un mic zîmbet. Poate mai puțin pe chipul unei bătrîne care privea pier­dută în urma unei perechi costumate. „Așa am avut și eu un băiat, dar l-a mîncat Iulius Mall. Iar celălalt bă­iat se luptă la Hala Centrală și fumea­ză în fiecare zi de 500 de mii.” Își șterse apoi nasul și gura cu dosul mîne­cii, dă un oftat prelung apoi se res­emnează singură. „Măcar am sa­coșa asta cu fasole”.

Andrei MIHAI