Costumele și-au pierdut tema

„Am șase ani de cînd vin aici, îmi place. Muzica-i cam tech­no în seara asta, da’e fain”, încearcă să-mi spună prin vîltoa­rea sunetelor ce vibrează pînă-n podea un tip înalt, pe care nu ai cum să nu-l remarci. Pantalonii de piele, bocancii cu ținte și sacoul roșu completat de o șapcă marinărească, ce-i acoperă părul buclat, te pun pe gînduri, încercînd să înțelegi dacă a în­cropit costumul pentru seara asta sau dacă a înțeles precis te­ma.

E greu să nu surprinzi privirile copilăroase ascunse sub gene lungi, patimile dezlegate de un ruj roșu sau inocențele deslușite de obrajii dichisiți în culoarea piersicii. Pășind în in­teriorul clădirii te întîmpină chipuri zîmbitoare care te pof­tesc într-o epocă șarmantă, iar șahul, minigolful sau colțul de poezie dadaistă completează cadrul. Scene dintr-un film în alb și negru te cuprind în vreme ce muzica îți cutreieră pașii către dans. Beatles, Bob Dylan, Elvis Presley, Aretha Fran­klin sau Rolling Stones au dat tonul Rock `n Roll-ului sau Twis-­t-ului, iar genunchii fetelor se mișcau în voie în timp ce erau admirate „pentru dezinvoltură și entuziasm”.

Într-o parte a sălii, un băiat în costum așteaptă plictisit, așezat pe-un scaun, în spatele unei mese. Dacă simți că ești costumat cum trebuie și ai destulă încredere în tine, te poți a­propia de el și-ți poți trece numele pe lista participanților la competiția de costume. Prezentatoarea anunță numele par­ti­cipanților și-i invită să se alinieze în fața publicului, care abia așteaptă să-i vadă. Concursul se desfășoară pe două categorii – participanți singuri, sau în pereche – unde cavalerii și domnișoarele pășesc în fața tuturor ținîndu-se de mîini și fă­cînd piruete. Toți sînt eleganți, dar parcă filmele s-au rătăcit prin­tre ani și ceea ce trebuia să fie un „film noir” complet, a deve­nit o serie de scurtmetraje care-au traversat epoca.

Se prezintă, zîmbesc, fac plecăciuni și, luați prin surprindere, sînt puși în fața primului și singurului obstacol care-i mai desparte de deliberarea finală a juriului – o probă de dans. Măștile sînt lăsate pe mese și pantofii încep să facă tot felul de mișcări circulare, lovind podeaua. Muzica se oprește, ro­chiile își încetează jocurile și reprezentanta juriului, o tînără scundă, cu ochelari care-i încadrează perfect fața, enumeră cîș­tigătorii. Anunțul că balul s-a terminat răsună la microfon. Nu știi cînd s-a petrecut toată tevatura, dar știi că „a little par­ty never killed nobody!” – devenită lozinca tuturor par­ti­ci­pan­ților la concursul de costume își găsește brusc sfîrșitul, toată lu­mea temîndu-se, parcă, ca muzica să nu înceapă cumva chiar să omoare vreo domnișorică elegantă, înainte de after-party.

Adina ROTARU