Campanie pentru Alejandro

Asociația Studenților Opiniști (ASO), te invită să semnezi petiția pentru stabilirea imnului oficial al Uni­ver­sității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași. Prin această sem­nătură susții cau­za noastră, prin ca­re ești de acord ca melodia artistei Lady Gaga, Alejandro, să devină re­pre­zentativă pentru Universitate.

***

Înarmat cu petiția notată pe ju­mă­tate cu nume fictive și un entuziasm zdrobit între dinți, pornesc prin Sala Pașilor Pierduți în căutare de stu­denți dornici să o asculte pe Lady Gaga în difuzoare.

După vreo zece mi­nute de „Scuze, mă grăbesc la curs” și „Îmi pare rău, n-am timp”, fac rost de prima semnătură autentică, de la o tînără din anul întîi. Fata, îmbrăcată cu o haină albă și lungă, niște blugi albaștri care abia se vedeau din ca­u­za cizmelor înalte și accesorizată cu o pereche de ochelari de soare pă­tră­țoși, nici nu așteaptă să-i dau alte ar­gu­mente, căci aproape-mi smulge pi­xul nevinovat din mînă și îmi semnea­ză țanțoș hîrtia.

Îi mulțumesc și, condus de acest mic succes, aproape că mă reped că­tre un grup de fete abia ieșite de la oră. După ce reușesc să le captez atenția și să repet discursul de care deja m-am plictisit, acestea se uită una la cea­lal­tă și pufnesc în rîs. „Cred că glu­mești. Ești cumva de la «Savarina de weekend»?”. Încercînd cu greu să nu mă mo­­lipsesc și eu, îmi pun fața serioasă și le spun că nu-i o glumă și că ne mai trebuie doar cîteva semnături pentru a finaliza petiția. Deși nu reușesc să le conving, acestea se iscălesc pe foa­ie în timp ce ochii li se furișează prin fie­ca­re colț al holului imens, în căutare de camere ascunse.

Convins că poate din cauza locului nu reușesc să-mi îndeplinesc sar­ci­na, decid să mă întrept către in­tra­rea principală a corpului A. Pe drum, opresc un alt grup de doi băieți și o fată. Aceștia își schimbă imediat mi­mi­ca feței, băiatul cu plete negre sim­țindu-se cel mai jignit. Văzînd că nu am nici o șansă, o iau iarăși la pas, mai rapid de data asta, și scap doar cu „Bă, dar tu ai auzit de…sau de…”.

Ajuns la intrare, teoria mi-e dată peste cap și tot ce reușesc este să adun hazul studenților aflați în preajmă. Sin­gurul succes pe care-l am aici este datorat unor doi băieți de la Fa­cul­ta­tea de Fizică, aflați la fumat, ambii cu geci din piele și frizuri trendy. Bog­dan și Andrei chiar par interesați de petiție și îmi spun că ar vrea și ei să ajute. Le spun că-i voi suna imediat ce vorbesc cu șeful departamentului, iar aceștia îmi urează baftă cît eu mai încerc o tură de Universitate. Dar am un plan mai bun, să merg spre ca­să, pentru că ajunge atîta Ale­jan­dro pen­tru o zi.

Iulian BÎRZOI