Pasiunea la negru

Student în anul al III-lea la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și In­for­matică Aplicată din cadrul U­ni­ver­si­tății Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, Gabriel Molocea vorbește despre viața de student corporatist din perspectiva unui Team Leader care se ocupă cu crearea și îm­bu­nă­tă­ți­rea u­nor aplicații din sectorul medical la firma CRF Health care își are unul din­tre sedii printre birourile Mol­do­va Center din Iași. Tînărul cu ochii ver­zi, pielea albă și părul brunet spu­ne cu entuziasm că și-a descoperit in­teresul pentru industria teh­no­lo­gi­că la vîrsta de 11 ani, avantaj datorită că­ruia, crede el, a și obținut acest loc de muncă în domeniul IT.
„Începusem să lucrez în pro­gra­­me pe care abia mai tîrziu am ajuns să le stăpînesc destul de bine. Am în­ceput cu Photoshop, urmăream cu niș­te prieteni mai mari ore în șir tu­to­­riale pe internet, mai departe am în­ceput să învăț limbaje de pro­gra­ma­­re de bază”, spune băiatul pe un ton relaxat, accentuînd denumirea pro­­­gramelor enumerate și gesticu­lînd fiecare cuvînt rostit.

„Îmi amintesc că pierdeam nop­țile învățînd pe cont propriu cît mai mult despre acest domeniu în care ve­deam ceva de viitor, pentru că la mo­mentul acela nu mulți știau ce în­seamnă să lucrezi cu site-uri care ur­măresc îmbunătățirea experienței pe care un utilizator o are cu o compa­ni­e, produsele sau serviciile sale”, a­daugă Gabriel în timp ce măsoară cu privirea dimensiunea biroului la ca­re își petrece zilnic cel puțin opt ore. După o pauză în care își trage suflul, începe să vorbească despre restul în­deletnicirilor cu care își încheie ac­ti­­vitatea zilnică. Este pasionat de fil­me, fotografie și sport de performanță, prac­tică arte marțiale de mic și își ad­ministrează propria pagină web. „As­tea sînt, de fapt, lucrurile care mă fac cu adevărat fericit”, spune zîmbind.

Pînă în primul an de facultate, Ga­briel a colaborat cu diverse com­p­a­­nii internaționale, sau așa cum le nu­mește el „companii fără contract”, căci plata se făcea „la negru”. Cu tim­pul a găsit alte oportunități de co­la­­borare cu firme din Dubai și Statele U­nite ale Americii care îi cereau să dez­volte aplicații de telefoane, să ad­ministreze site-uri, sau să realizeze ma­teriale legate de marketing, lucruri care la început păreau dificile, dar pe care a învățat să le facă în timp. Imediat după ce a terminat li­ceul a decis să părăsească România pen­tru un loc de muncă la un un la­borator de cercetare și dezvoltare din Marea Britanie, însă s-a întors în ța­ră după numai trei luni pentru că nu pu­tea sta departe de casă.

Prin toate aceste încercări a re­u­șit să aibă o sursă de venit sigură și sa­tisfăcătoare. „Nu știu dacă pot să vor­besc de pasiune în ceea ce fac, ci poate despre șansa de a fi avut pu­țin talent și noroc. Am vrut bani, am vrut să-mi procur o sursă financiară si­gu­ră, cît să mă mulțumească din toate punc­tele de vedere, și cred ca setea as­­ta continuă m-a determinat să în­văț cît mai repede” sînt ultimele cuvin­te a­le studentului, zise într-o notă de sin­ceritate, înainte de a-și începe programul.

de Diana MIHALAȘ