Cununați la grădiniță

„Aici avem casă, ne cunoaște toa­­tă lumea și e mai ușor la țară”, îmi spu­ne Ana. Nu s-ar muta din Bar­­ti­cești nici în ruptul capului. Aici l-a cunoscut pe soțul ei, Cos­tică, „încă de la grădiniță”. N-ar fi vrut să se des­partă nici la facultate, dar „nu ne-am pus de acord”. Ana a ales Me­di­cina, iar Cos­tică a dat cu ba­nul. „Nă­tîngu’ meu s-a dus la Geo­­gra­fie”, rî­de îmbujorată fata blon­dă și mică.

Ține minte și acum zi­ua în care bă­­ia­tul a venit acasă să-i spună că a in­trat la facultate. „M-am tot întrebat ce-i cu el de se bu­cu­ră așa, că doar nu vo­ia să meargă. Sea­ra m-o invitat și în oraș, ca să pet­recem”. Nici nu au apucat să se pună la masă că bă­ia­tul a căzut în genunchi și a cerut-o de nevastă. „A­tunci am în­țe­les eu că de asta era el transpirat”, și îl mustră pe Cos­ti­că cu degetul ară­tă­tor.

Două facultăți, nici o diplomă

Pe lîngă ea, bărbatul pare un u­riaș vesel. „Anuța e mai tristă așa, că nu îi e bine tot timpu’. Na, cu ba­nii nu-i bine, da’ ne iubim”, și îi zîm­beș­te cald soției. Costică n-a re­zistat la fa­cul­tate mai mult de un semestru, „pen­tru că trebuia să lucreze ca să mă fac eu doctoriță”, oftează Ana. Plă­nuia să muncească și ea, în orele libere, dar „cînd să în­ceapă anul doi am aflat că-s gravidă cu gemeni și Costică nu mi-o dat voie să mă angajez”. Nu l-a ascultat. A muncit trei luni la o pa­ti­serie, pînă cînd nu a mai putut sta în picioare. „Ziua învățam și mer­geam la facultate, cu alte gru­pe și seara făceam cornuri. Noaptea cînd ajungeam acasă îi spălam lui că­mă­și­le, că doar nu era să-l las așa”. Cos­tică pune bărbia în piept și se ap­leacă de spate.

Îi e rușine că el n-a putut termina nici cea de-a doua fa­cul­tate, Dreptul, dar „am o scuză. Veneau copiii de a­cu­ma și trebuia să fie bani în casă”. S-a angajat la un service auto și i-a jurat Anei că din primul salariu îi cumpără un inel de logodnă din aur, „nu din argint cum îi dăduseam pri­ma da­tă”.

Au mers împreună să îl alea­­gă, tocmai în ziua în care Ana tre­buia să se interneze la maternitate. „Am născut după două zile în ju­­mă­tate de oră, repede, fără dureri”, și îmi aduce copiii de mînă să văd cît de bine seamănă cu ea. „Sla­vă Dom­nu­lui, nu cu Costică”, rî­de fata.

Joaca de-a nevasta

Sînt la fel de îndrăgostiți ca în li­ceu și nu s-au certat decît o singu­ră dată. „Da’ rău de tot atunci, i-am pro­­mis că plec de acasă”, se înfurie Costică și se încruntă. Ana îl liniș­teș­te repede cu o mîngîiere pe umăr și îmi povestește despre „cea mai ma­re greșeală a ei”. S-a întîmplat va­ra trecută, cînd se juca afară cu cei doi băieți ai ei. „Eram cu copiii în curte. Seara, cînd o ajuns Cos­ti­că acasă numai l-am văzut că se în­crun­tă așa la mine și că îmi spune că nu-l mai iubesc. Mi-o ridicat mîna dreap­tă și mi-o spus că nu-s nevastă bună”. Își pierduse inelul.

Adriana ZĂVOI