Asistent medical la call-center

În ziua călduroasă de mai, parcul de lîn­gă universitate este plin cu studenți care se bu­cu­ră de căldură şi îşi petrec puţinele ore libere în aer liber. Pe una dintre băncile de la umbră, stă cu ochii în telefon Irina. Zîmbeşte şi îşi ridică pri­virea din ecran. Poartă o rochie mai în­chi­să la culoare, cambrată, la care a asortat o pe­re­che de pantofi cu toc şi o geantă simplă. Are pă­rul drept şi blod, un machiaj discret ce îi pune în e­videnţă ochii de un verde-albăstrui cristalin. „E vremea perfectă de stat afară. E frumos să ai timp liber şi să admiri ce e în jurul tău, nu prea am mai avut astfel de momente. După atîta stat la calculator simţi nevoia şi de altceva”, spu­ne ea în timp ce îşi aşază mai bine ochelarii cu ra­me alungite.

Irina este studentă în anul II la asistenţă me­dicală şi în prezent lucrează la SCC Iaşi, un cen­tru pentru servicii de suport tehnic. Chiar da­că are un program încărcat cu pregătirea pen­tru a deveni asistentă, crede că acest loc de mun­că o ajută. „La SCC am ajuns cu puţină ex­perienţă, înainte am lucrat la altă companie, Camp­gemini, timp de şase luni, tot la call cen­ter. Am fost recrutată iniţial pe Linkedln, de un­de găsisem oferta pentru job. În total am par­ti­cipat la patru interviuri, două au fost cu HR-ul și două cu managerul. La toate acestea s-a a­dă­ugat şi un test de limbă pentru a vedea cum te descurci”, spune ea uitîndu-se la oamenii din jur.

Chiar dacă îi place ceea ce face la job, I­ri­na simte că sedentarismul este un mare minus al acestei experienţe. Este mulţumită de con­di­ţii­le de muncă, de colectivul în care a ajuns şi chiar de salariul pe care îl primeşte. Crede că e foarte important că lucrează într-un mediu pri­etenos cu niște colegi de care s-a atașat și pe ca­re îi consideră prieteni acum, ba chiar a ajuns la concluzia că împreună cu cei de la muncă a creat o echipă compactă și asta îi place la ne­bu­nie. De multe ori a resimţit fizic cît de obositor poate fi să stai nouă ore la calculator, chiar şi cu pauze în program. Cu toate acestea, Irina s-a obișnuit și a învățat să se oprească atunci cînd simte că nu mai poate. Continuă să meargă la acest job, chiar dacă nu este în domeniul me­di­cinei, deoarece crede că e o metodă prin care a­cumulează experiență și o ajută în dezvol­ta­rea personală tocmai prin faptul că trebuie să vor­bească în permanență cu oameni.„Sînt a­ten­tă cu timpul meu. Nu am lipsit ni­­­ciodată de la un examen pe motivul că e­ram la muncă, iar în se­siune îmi iau concediu ca să învăţ”, spune ea în timp ce se uită la ceasul de la telefon. Ia totul ca pe o provocare, iar faptul că practica de la fa­cul­tate se intercalează cu o­­rele petrecute la lo­cul de muncă nu face decît să o ambiționeze, căci recunoaște și ea, viața de a­sistentă me­di­cală nu este întocmai ușoară.

de Roxana NEAMȚU