Cînd nu mai pîlpîie lanterna

În timp ce Gigi Becali cumpă­ră, pe rînd, fiecare jucător din Liga 1 și îi cere să urce în genunchi trep­tele de la auritul său palat, în An­gli­a a retrogradat matematic o echi­pă. Nu e mare lucru, s-ar putea spu­ne, se întîmplă și la noi. Bistrița nu mai trage demult speranțe nici mă­car să-și îndeplinească baremul, să nu pornească sezonul următor din Liga 2 cu puncte minus, iar Steaua s-a asigurat că nimeni nu o poate de­trona de pe primul loc cu cinci e­tape înainte de finalul campionatului.

Însă în Anglia, Wigan a trăit o versiune ratată a basmului Cenu­șă­resei, în care prințul a găsit pantoful pe treptele palatului, a găsit-o pe ea mergînd din ușă-n usă, la mama sa vitregă, s-au hotărît să își pe­trea­că viața împreună dar apoi a călcat-o autobuzul în timp ce traversa strada. Din rolul ei de buturugă mică, Wigan a reușit ceva ce n-ai crede că este posibil în vreun campionat al lumii, darămite unul atît de puternic cum este cel englez. Lanterna, ul­tima clasată, a reușit să o învingă pe Manchester City, o bună bucată de timp favorită la cîștigarea campio­natului, în finala Cupei Angliei (FA Cup) și să cucerească astfel primul trofeu dintr-o istorie de mai bine de 80 de ani. Dar nu doar atît, Wigan a jucat frumos, entuziast, dezinvolt, cu o determinare extraordinară, determinare care îi lasă pe cei de la City fără nici un trofeu cîștigat sezonul a­cesta și fără antrenor, Roberto Man­cini.

Însă după această victorie, jucă­torii n-au ieșit să petreacă în vreo Pia­ță a Universității cu suporterii ci au intrat în cantonament pentru că îi aș­tepta un meci imposibil cu Arse­nal, de unde, dacă reușeau să înhațe toate cele trei puncte, ar fi scăpat de locurile retrogradabile. Însă, măcinați de accidentări și de oboseală, Wigan s-a înecat, a pierdut cu 4-1 și a deve­nit prima echipă din istoria Pre­mier League care să cîștige cupa și să re­tro­gradeze în același sezon. Și singu­ra formație din toate campiona­te­le din lume care va face lucrul aces­­ta cu bărbia sus.

Cătălin HOPULELE