Țara pădurilor amare

Fiecare zi la căminul universi­tă­ții din Tokyo începea cu înălțarea so­­lemnă a steagului, la fel cum în fie­care seară scenariul se repeta, doar că pe dos. Toru Watanabe, protago­­nis­tul romanului, nu înțelegea, ori­cît s-ar fi străduit, de ce seara dra­pe­lul era co­bo­rît – vedea acest gest pe gea­mul ca­merei și-l considera mai de­gra­bă o lipsă de respect pentru to­­ți ja­po­ne­zii care lucrau în schimb de noa­p­te.

Romanul „Pădurea Nor­ve­gi­a­nă”, de Haruki Murakami, este o rememorare a perioadei facul­tă­­ții, un pretext al foii nescrise pe ca­re autorul îl folosește să povestească re­­lația foarte stranie dintre persona­jul principal și iubita prietenului său Ki­­zuki, pe nume Naoko, care se sinu­ci­se­se la vîrsta de 17 ani. Ajunși în To­­kyo la fa­­cultate, aceștia se în­tîl­ne­sc du­minicile. Fiindu-le amîndurora greu să-și fa­că prieteni, aceștia își petrec fie­­ca­re sfîrșit de săptămînă împreu­nă.

În timpul primului an de faculta­te, Watanabe reușise să-și facă doi prieteni – pe Nagasawa, un student ca­re-i împărtășea pasiunile, literatura și muzica, foarte înstărit și ambițios și Midori, o colegă răma­să orfană, a­lături de care Wa­ta­na­be se simțea foar­te în largul lui.

După o perioadă fără vești de la Naoko, plină de întrebări fără răs­pun­s și melancolia momentelor pe­tre­cute împreună, Watanabe află că a­ceasta este internată. Ajuns să o viziteze, el face cunoștință cu Rei­ko, o pianistă desăvîrșită – colega de ca­me­ră și noua prietenă a lui Naoko. Află acolo că sub denumirea de cli­ni­că se ascundea un loc foarte li­niș­ti­t, în mijlocul naturii, înconjurat de pă­duri dese, un loc perfect pentru a te reculege în pace.

La fel ca și în cîntecul al cărui nu­­­me îl poartă, „Norvegian Wood” (n.r.: „Pă­durea Norvegiană”, melodie cîn­ta­tă de formația Beatles), po­ves­tea ro­­ma­nului este plină de nostalgi­e, stări contradictorii sau difuze. O lu­nă de zile rătăcind prin Japonia i-a fost in­­suficientă pentru a-și pune la pu­n­ct gîn­durile și sentimentele, astfel că, în­tors la facultate, el se afla în fața a­celeiași neputințe de a lua o decizie sau a porni pe un nou drum. Pe toate pla­nurile, romanul este o antologie a lec­țiilor învățate de personaje, din pro­­priul trecut.

Livia RUSU