Mîzga de la Hollywood

Noi nu ne plictisim. Avem o gră­ma­dă de filme bune pe care nu le-am vă­zut, avem CD-uri pe care încă nu le-am ascultat și, la urma urmei, am pu­tea merge chiar la bibliotecă. Nu mai este nevoie să faceți filme proas­te, doar ca să ne distrați pe noi, dragi mu­lt­i­milionari bogați și snobi de la Ho­lly­wood. Poate doar dacă nu­mă­ra­ți voi muște pe tavan, dar și a­tunci v-am ruga să vă abțineți, așa cum n-ați fă­cut-o în cazul celei mai re­cente pro­ducții marca „noi, america­nii, care vom face filme pînă nu vă fa­cem să plîn­geți”. La „No strings attached” mi-au dat lacrimile. De la prea mult căscat.

Ashton Kutcher întruchipează un personaj care este visul fiecărei fete: este foarte frumos, foarte amuzant, foar­te galant și foarte inexistent în re­alitate. Își dorește, desigur, o re­la­ție bazată pe sentimente, pe care nu i-o poate oferi personajul lui Natalie Portman, altă plăsmuire a unor minți naive. Ea este deșteaptă și frumoa­să, cu un caracter puternic, luptînd pentru o viitoare carieră. Desigur, nu are timp să se implice într-o relație care ar presupune ceva mai mult decît sex. Să fim serioși, unde ați văzut vreo­dată personaje din astea pe stradă sau oriunde în viața reală? Și nici sce­nariul sau regia nu contribuie la justificarea existenței lor.

Aș putea jura că cei care au făcut trailerul nu s-au uitat la film, acesta este nepotrivit, ducîndu-te cu gîndul la un „American Pie” cu actori ceva mai drăguți. Nu e vorba nici despre o lungă prietenie întreruptă de izbucniri amoroase, ci doar de un el și o ea care se cunosc din adolescență și pe care soarta, surpriză mare, îi tot adu­ce împreună.

Filmul este o lungă înșiruire de sce­ne penibile, peste măsură de previzibile și e presărat cu vreo trei mo­men­te de final american: atunci cînd eroiii se despart, dar apoi unul dintre ei își dă seama că nu poate fără ce­lă­lalt și ia un avion/mașină/orice și se în­toarce pentru a-și recupera iu­bi­rea aproape pierdută.

Apoi, este foarte ciudat trecut acest film la categoria „comedie ro­ma­n­tică”: vă jur că n-am găsit strop de umor pe parcursul celor aproape două ore. Iar romantismul este o sumă de clișee imaginate de copiii cărora le apar primele coșuri. Ai impresia că ar trebui să-ți placă filmul doar pentru că actorii sînt frumușei și pentru că ai văzut „Black swan”. E mai simplu să nu te uiți.

Anastasia CONDRUC