Jocul de-a mama și mama

În jurul acestei pelicule pla­nea­ză, în­că de la primele cronici, e­ti­che­ta de „portret al familiei moderne”. Iar fa­mi­lia modernă e absolut normală și este compusă din două mame și doi a­do­lescenți cu probleme, deci normali și aceștia. Iar în situația „mo­­dernă”, des­pre care vorbim, singura noutate este lipsa fizică a unui bărbat. În schimb, scenarista și regizoarea Lisa Cho­lo­den­ko îndeasă aceste per­sonaje în ca­dre­le unei familii mai mult decît o­biș­nuite.

Rolul tatălui este clar de­fi­nit, Nic (Annette Benning, nominalizată pe drept la Os­car) fiind cea care susține financiar familia, cea care ia deciziile importan­te, dar și cea care a­bu­zează uneori de autoritatea pe care o are și își pier­de ușor sim­țul limitei cînd vine vorba de al­co­ol. Femeia este Jules (Ju­lianne Moore): stă acasă și se o­cu­­­pă de educația celor doi copii, nu are o slujbă și nu este foarte stabilă din punct de vedere emoțional. Iar cînd copiii își găsesc tatăl biologic, care duce o viață foarte relaxată, lipsită de griji, Jules este cea care cedează presiunilor și se trezeș­te în pat cu aces­ta, după 20 de ani de viață conjugală cu o femeie. Un mo­ment de­fi­ni­toriu pentru film, care arată că totul nu este decît o răs­tur­nare în oglindă a unei situații comune, este acela în ca­re Jules se întreabă, du­pă o altă sce­nă de amor cu bărbatul: „ce e în ne­re­gulă cu mine?”.

Filmul este greu de încadrat într-un tipar, pentru că nu are nici gravitatea unei drame, nici umorul unei co­medii clasice americane; este un­de­va între aceste două genuri. De a­se­me­nea, nici comparația cu o serie de producții anterioare nu este destul de comodă, pentru că subiectul este a­bordat atît de „frontal” pentru pri­ma oară în cinematografia comercială. De fapt, filmul este mult mai discutat datorită subiectului pe care îl a­bor­dează decît datorită conflictului pu-ternic sau amprentei stilistice a au-to­rului, promo­vînd valori liberale (to­lerează ho­mo­sexualitatea și încurajează ideea că a­ces­te familii pot avea copii) la prima vedere, dar susținînd, per an­sam­blu, mi­tul conservator al familiei, ca singur loc în care se poate găsi îm­pli­ni­rea.

Anastasia CONDRUC