Fantasmele unei lebede

Despre obsesii știm că sînt niște i­dei fixe, inadecvate, care ne preocupă pînă la eroziunea conștiinței, pînă la moarte, chiar. Despre frumoasa ba­le­rină Nina Sayers (Natalie Portman) știm că ambiția și stilul de viață rigu­ros și programat, cu ritualuri precise, a­semeni unei slujbe bisericești, o de­fi­nesc întru totul. Despre mama ei, știm că o iubește pînă la limita nebuniei, a sutelor de portrete pe care le pictează în fiecare seară, alimentîndu-și, în fe­lul acesta, dragostea și momentul ra­tă­rii.

Mai e și concurența dintre bale­rine, dar aceasta joacă un rol infim în transformarea Ninei. Fetița cu zîmbet su­av și ochi mari, limpezi, slabă și î­nal­tă cît o lumînare, ne cucerește încă din primele secvențe ale dramei „Black Swan”. O vedem antrenîndu-se riguros în fiecare dimineață, firavă ca un fluture și cu perseverența împrumu­tată de la maică-sa (Barbara Her­shey). Ne sperie pentru prima oară a­tunci cînd aflăm că are obiceiul prost de a-și zgîrîia pielea spatelui. Apoi, își ju­poaie cuticulele din jurul unchiilor și le aruncă în chiuvetă, are vedenii care o chinuie în timpul dansului și de ca­re nu poate evada nici în pat.

După ce ne-am imaginat-o pe a­ceastă ființă firavă, transparentă și atît de determinată, cealaltă balerină, Lily, intră în trupă cu o forță uimitoare. Spre deosebire de Nina, Lily e creolă, cu trăsături pline, foarte îndrăzneață și îm­­­păcată cu personalitatea ei. Mai mult, în imaginația eroinei, aceasta tin­­­de să îi fure rolul din spectacolul de ba­let „Lacul lebedelor”, să îl cu­ce­reas­că pe Thomas, directorul teatrului. În rea­­litatea construită din hi­me­re­le Ni­nei, cele două balerine se dro­ghează și fac apoi dragoste.

Pînă aici, ai impresia că ai ajuns la limita tensiunii. Nu se poate mai mult de atît, îți spui. Ai trecut printr-o cri­mă, prin scene de senzualitate ma­xi­mă, prin delirul unui personaj cu chip de înger, se poate mai mult? Mai e și mo­mentul cînd trupul balerinei prinsă în clipa unui act de balet se acoperă cu pe­naj negru, lucios, dar deja ai impresia că știi deznodămîntul. Unul fals, vei descoperi, iar asta nu te va mai surprinde deloc.

„Black Swan” e un film-tornadă. Niciodată nu te-ai fi gîndit că lebedele cu gît lung și arcuit se pot sinucide.

Lina VDOVÎI