Un pahar de retro

Pe un tempo grăbit prezent pe tot parcursul albumului „Shout”, trupa Moo­nlight Breakfast te îndeamnă să te apropii de muzica lor pentru a gus­ta din salata de genuri pe care o cre­ează și pe care ei o numesc retro-electro. Proaspăt apăruți pe scena muzicii, ei­ nu se pripesc în a-și defini un stil, ci­ mai degrabă în a arăta cum să combini mai multe pentru a crea ceva nou.

Prin melodia „Hello” de la început por­nesc parcă într-un tur de recunoaștere. Fac cunoștință cu publicul iar apoi con­tinuă diferit prin genul melodiei „Silent disco” care are un șarm aparte pentru că e impregnat cu un aer disco ce te inspi­ră să-ți cauți pantalonii de piele în du­lap și să te miști anemic pînă cînd pie­sa se oprește.

Cele 12 melodii alternează ritmuri­ de jazz, soul, funk sau electro, condimentate de vocea ascuțită a solistei și de percuție, un clarinet și două chitări gata să explodeze de îndată ce „No mo­­re” e aprinsă de o cadență de sune­te. „A glass of wine and I forget / Try to­ speak, open my mouth / Nothing but smoke comes out” („Un pahar de vin și am uitat / Încerc să vorbesc, deschid gura / Doar fumul iese afară”) e redat de la început ca o frustare. Însă piesa „Play”, făcută inițial pentru un spot, vine jucăuș, natural, ca o glumă care schimbă spirite și te îndeamnă să lași totul deoparte („Let’s go outside and play / Don’t think about yesterday ’ca­u­se it’s already gone” – „Să mergem afară să ne jucăm / Nu te gîndi la ziua de ieri pentru că a trecut deja”).

Albumul continuă în aceeași notă de bună dispoziție de îndată ce sunetul de clarinet îmbrăcat în nuanțe de jazz din „Champagne” parcă iese din boxe și vine să-ți cînte la ureche, iar apoi grăbește vocea puțin mai gravă a artistei care dorește „a glass of champagne ’cuz I wanna get dizzy, baby” („un pahar de șampanie, pentru că vreau să mă amețesc, dragule”). Dar „at­mos­fera” e pusă pe picioare de îndemnul din piesa „Shout” care aproape îți po­runcește „Just shout it out loud now / I wanna hear your symphony” („Doar strigă tare acum / Vreau să-ți aud simfonia”) și te lasă să te miști frenetic în aerul retro.

„Shout” iese în evidență prin me­sa­je clare, nume scurte ale melodiilor și bună dispoziție și vine ca o doză de nou fără nici o intenție de a da im­pre­sia că a inventat ceva, ci doar a dat un alt sens unui amestec de genuri.

Iuliana LEONTI