La marginea indecenței

Cu siguranță cea mai controversa­tă figură muzicală a acestui secol e Lady Gaga, această inovatoare care, așa cum spun criticii, „a împins barie­­rele muzicii la cel mai înalt grad”. Ar­­tista a scos anul acesta al doilea al­­bu­m de studio, „Born this way”, ca­re a primit în general critici relativ bu­ne.

Melodia „Marry the night” des­­chide al­bumul, în care dom­ni­șoa­ra ne po­ves­tește despre cum are de gînd să se îm­brace vulgar, să iasă în oraș și să să­rute primul barman care îi iese în ca­le. Pe­semne o piesă despre emanciparea fe­­meilor și libertate în general. Mai e „Ju­­das”, care are și clip – aici aflăm ce­va nou, că tipele sînt în ge­neral a­tra­­se de modelul băiatului rău, dur.

Altă me­lodie cu mesaj e „Go­ver­n­­ment hooker”, ale cărei versuri re­zu­mă în mare ideea „aș face orice, a­­tî­ta timp cît sînt prostituata ta”. Vo­cea este, bineînțeles, atît de sintetizată, că-ți aduce aminte de Carmen, robotul pri­­etenos de pe Internet care reprodu­ce orice îi scrii. De fapt, Gaga se pre­­­zin­tă atît de ciudat că, scriind textul ă­sta, în timp ce-i ascult muzica și mai a­runc un ochi pe videoclipuri, mă tem să nu mă viziteze ielele la noapte. Să analizăm și videoclipul piesei care dă nu­­mele albumului. Acesta începe cu un „manifest al mamei-monstru”, cum îl numește ea, o poveste pseudo-profun­dă despre nașterea binelui și-a ră­u­lui numai că, după două minute ju­ma­te de aberat, să apară artista în costum de baie, alături de alte manechine și me­trosexuali și să se tîrască pe podea sau să-și împingă pieptul spre ca­me­ră. Totul însoțit de versuri cu me­saj precum „cînd eram mică, în bu­doarul ei, ma­ma mi-a spus că toți ne naș­tem ve­de­te, mi-a dat părul pe spate și m-a dat cu ruj”.

Cu toate astea, încă mai aud persoa­­ne care spun că de fapt muzica ei e plină de metafore, motive profunde și înțelesuri ascunse. Nu, nu e. E doar a­ltă artistă (așa cum oricine e artist, mai nou) pentru puștoaice ușor de im­presionat.

Ioan STOLERU