Împărțirea inimilor frînte

Probabil încă fredonezi „I’m in love with the shape of you/ We push and pull like a mag­net do”, în timp ce variațiile basului te conduc într-un bar, pentru a-ți găsi fata potrivită. Ar­tis­tul Ed Sheeran a găsit prelungirea notelor mu­zicale – simbolurile matematice. Albumul „Divide”, lansat pe trei martie, se alătură pri­me­lor două albume „Plus” și „Multiply”. Li­ni­a de „împărțire” reprezintă o combinație de ritmuri pop sau folk, dar și diferența dintre me­sajele pieselor. Alături de versuri care cîntă ba­lade despre inimi frînte sau despre îm­pli­ni­rea sentimentelor, Ed Sheeran pune pe acorduri de chitară nostalgiile și regretele, amintindu-și de adolescență și tinerețe.

Metafora împărțirii este deschisă pe o a­cus­tică cu influențe de rap despre reflecția a­su­pra propriului eu, într-o lume plină de ură și îm­potriva ta. Tot ce trebuie să faci este să gă­sești o radieră de șters durerea și să nu mai ca­uți imaginea perfectă a vieții pentru că „a fost pictată greșit”. Următoarea melodie, „Castle on the Hill”, derulează caseta în timp, reconstitu­ind imaginile unui copil de șase ani, după care îți amintește de primul sărut dintr-o seară de vineri. Ritmurile alerte depănează notele nos­­talgice ale amintirilor, iar versurile „Take me back to/ When I found my heart and broke it here” parcă au fost scrise pentru tine. Su­ne­te­­le chitarei păstrează linia dezolării, amplifi­cînd-o chiar atunci cînd mută pe portativ ba­la­da îndrăgostitului părăsit. Dar matematica a­­­custică e o știință logică, așa că după ce îți spu­­­ne că a fost mai fericit cu tine, ritmul piesei îți dă de înțeles că se vindecă și că nu vrea să știe des­pre „your new man”.

Treptat, registrul melodiilor aduce în căști povești despre iubiri împlinite, semn că linia de fracție delimitează stările diferite din a­cest album. Chitara capătă vibrații electrice, a­com­paniate de suavele acorduri de pian, dar instru­mentele rămîn pe fundal, căci vocea lui Ed She­eran prinde expresii mai puternice. Me­lo­di­i­le devin tot mai alerte, două dintre ele a­min­tind de cele din folclorul irlandez și îți dau impresia că ai poposit din greșeală în Irlanda, la o nun­tă. Însă piesele îți amețesc timpanele și e greu să stai nemișcat. Cîntecul care încheie seria de i­di­le readuce calmul notelor muzicale, realizînd un echilibru al nebuniei folk.

Albumul acesta este o împărțire la propriu, pen­tru că deși acum poate ești deprimat, ră­tă­cind printre vechituri după amintiri, în ur­mă­­toa­re­le trei minute te trezești într-un bar ir­landez. Și, cine știe, poate acolo era și Ed She­eran în căutarea ei: „The club isn`t the best pla­ce to find a lover/ So to the (irish) bar is where I go”.

Text de Antonela TĂNĂSELEA