Erasmus: obiectiv fără focalizare

Studenții europeni stau la coadă pentru granturile Erasmus. Pentru a avea șansa de a studia cel puțin un semestru în afara granițelor țării trebuie să împlinească o serie de criterii și să de­mon­­streze că sînt, din punct de material, pregă­ti­ți pentru „schimburile a­ca­demice”. A­proa­pe 3000 de studenți români se școlesc anual pe me­lea­guri străine. Pentru unii, „schimbul” re­pre­zintă posibilitatea de a-și apro­fun­da cunoștințele academice într-o instituție de în­vă­țămînt străină. Pentru alții însă, este doar un prilej să plece din țară, într-o vacanță plă­ti­tă de altcineva, la finalul căreia trebuie doar să aibă nu­mă­rul minim de credite și de poze de la petreceri cu care să se laude co­le­gi­lor de-acasă.

Obiectivele principale ale programului Erasmus, cum ar fi „pro­mo­­varea învățămîntului superior eu­ropean, sporirea perspectivelor pro­fesionale ale studenților” sună foar­te bine în paginile documen­telor o­fi­ciale ale Uniunii Eu­ro­pe­ne. Ex­pe­­riența demonstrează însă, că pentru unii studenți, programul Eras­mus nu e decît un fel de „evadare” de cîteva luni din țară, o vacanță mai lungă sau o for­mă de turism aca­demic. Mai sînt și cei care plea­că pentru că „dă bine la CV”. Asta și „mi-a plăcut ideea că pot trăi un se­mestru în altă țară. E o experiență care m-a făcut să-mi dau seama că mă descurc și singură, departe de casă”, spune Florina Alexandru, studentă în anul al trei­lea la Facultatea de Litere.

Sociologul Magali Ballatore, în cartea sa „Erasmus și mobilitatea ti­nerilor europeni, între mit și reali­ta­te”, apărută la Paris, în 2010, i­den­­tifică mai multe deficiențe, prin­ci­­pala idee fiind faptul că obiecti­ve­le programului nu au fost atinse. De e­xem­­plu, faptul că, doar 2% dintre stu­­denții europeni au reușit să că­lă­to­­rească pe baza acestor burse, din to­­talul de 10% propus inițial.

Cer­ce­tătorul mai menționează fap­tul că, deși programul avea ca scop și dez­voltarea spiritului inter­cul­­tural, s-a constatat că majoritatea celor care aplică au deja această for­mare.

Călătorii, de dragul limbilor străine

O altă hibă a programului Eras­mus reiese din Raportul Co­mi­siei Eu­­ropene din 30.10.2008, care arată că, pentru mul­ți dintre stu­­den­ții români, aceste burse re­pre­­zintă o o­portunitate de a vizita o ța­ră străină. Majoritatea nu a mai fost plecată în afară înainte de a beneficia de o astfel de mobilitate: „Eras­mus ajută efectiv studenții din fa­mi­lii mai puțin îns­tărite să stu­die­ze în străi­nă­ta­te, ceea ce, altfel, ar fi imposibil”.

„Am plecat ca să călătoresc și să vor­­besc limbi străi­ne. A fost, pî­nă acum, prima și sin­gura ocazie să ies din țară”, spu­ne Alexandru Ra­­­­­­­­­­du, stu­dent în anul al treilea la Fa­­cul­ta­tea de Li­te­re. Acesta ple­case inițial pen­tru cinci luni în Bar­ce­­lona, Spa­­nia, dar și-a prelungit pe­­­rioa­da de șe­de­re la un an „pentru că nu vizi­ta­sem, nu des­­co­pe­ri­sem, nu că­lă­to­ri­sem destul”.

Mai mult decît work & travel

Și Oana Clo­po­țel, tot de la Fa­­cultatea de Li­­­­­­­­tere, spune că pro­gramul Eras­mus a fost prima o­cazie pen­tru ea să vi­zi­te­ze o țară stră­ină. „Cîteva mo­tive au fost fap­tul că vro­iam să văd Ita­lia și să-mi îm­bu­nă­tă­țesc lim­ba i­ta­­lia­nă. Voiam mult să plec în străi­­nă­tate”, spune fata.

Aceste reali­ză­­ri nu cores­pund, totuși, cu ceea ce și-a propus inițial programul Erasmus, a­ces­ta trans­for­mîn­du-se într-o ex­cursie mai în­de­lungată pentru stu­denții români. „Pentru mine ex­pe­riența Erasmus a însemnat să mă for­mez ca autodidact. M-am o­biș­nuit să învăț singur, să caut ceea ce am nevoie. Am avut ocazia să îmi fac prieteni peste tot și am călătorit foarte mult. Pen­tru că, sincer, am fost acolo ca să mă plimb. Și le-am făcut pe toate în patru, cinci luni. E peste work & tra­vel, asta e clar”, recunoaște Io­nuț Ignătescu, masterand în anul al doilea la Facultatea de In­for­ma­ti­că de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).

De asemenea, un alt fenomen se­sizat pe parcursul anilor este faptul că, indirect, programul determi­nă creșterea migrației studenților va­loroși către țările mai dezvoltate, lu­cru confirmat și de aceștia. Tinerii ro­mâni care pleacă spun, în mare, că ar vrea să rămînă în străinătate sau, odată ce termină facultatea în­ce­pută aici, să continue un master sau să se angajeze acolo. „Parcă ar crea dependență, parcă aș vrea să mă duc și mai departe, oriunde, nu­mai nu în Asia”, spune Alexandru.

Excursii academice

Partea academică a programului contează la fel de puțin și pentru studenții care optează să vină în România. Cei mai mulți dintre Erasmușii incoming aleg țara noastră pen­tru că traiul este mai ieftin de­cît în alte state europene și pentru că țara noastră apare pe harta tineri­lor ca o destinație a distracției. Deo­­gracias Maroto, din Gra­nada, Spania, spune că pentru el a fost o provocare studiul la o universitate românească. „Dacă pot sta în regulă foar­te departe de casă. Apoi, am ve­nit pentru climă și cultură”, a adăugat acesta. Deogracias nu a se­sizat mari diferențe în ceea ce pri­vește prețurile, însă aici poate cheltui mai mulți bani pe călătorii.

Cu toate acestea, străinii, odată ajunși în România, pot avea surpri­za unor cursuri mai bine structurate decît cele de la universitatea-mamă. Este cazul lui Adriano Fornarelli, din Bari, Italia, venit la Facultatea de E­co­no­mie și Administrarea A­fa­­ce­ri­lor. Acesta spune că profesorii de-acasă nu acordă mare importanță pro­gramului Erasmus, așa că op­țiu­nile sînt limitate. Astfel, a preferat să vină, după cum spune „la cea mai bu­nă universitate din Ro­mânia de­cît într-una medie din Spania sau Franța”.

„Noi avem doar trei exa­me­­ne și toate diplomele în eco­no­mie sînt la fel în orașul nostru. Aici to­tul e diferit și specializat, cred că universitatea asta este 100% mai bună de­cît cea de acasă”, spune Adriano. „Călătoresc mult, și acum mi-am propus să văd toată Europa de est”, mai adaugă acesta.

La polul opus, coordonatorii programului din cadrul instituțiilor de învățămînt susțin că obiectivele au fost atinse. Pro­rec­torul pe relații internaționale de la UAIC, prof. univ. dr. Henri Lu­chian, spune că, avînd în vedere sis­temul de credi­ta­re și contractul pe care îl semnează stu­denții la ple­ca­re, tinerii nu au cum să privească atît de superficial a­ceste mobilități.

Acesta consideră că obiectivele pro­­gramului Erasmus au evoluat și că sînt benefice pentru studenți și universități, cadrele didactice tinere fiind foști studenți Erasmus. „Eu sînt uluit că ați putut primi astfel de pă­reri de la studenți. Un student plea­că cu două contracte semnate, unul dintre ele este contractul de în­vă­țare. Și în contractul de învățare, stu­dentul are cel puțin 30 de credite de realizat. Și dacă nu se întoarce cu cre­ditele acelea, e o situație gravă care, din fericire, nu se întîmplă. Dim­potrivă, avem foarte mulți stu­den­ți care se întorc cu mai multe cre­­dite decît au fost obligați prin con­­tract, sînt chiar mirat că unii pot ve­­dea lucrurile așa”, declară pro­rec­to­­­rul.

Discrepanța dintre părerile stu­den­­ți­lor și cele ale coordonatorilor Erasmus pune mai multe semne de întrebare în le­gă­tu­ră cu eterna problemă a proiectelor cu obiective generoase: diferența dintre teorie și practică. Singurul lu­cru care ar avea de suferit în acest caz este „calitatea învățămîntului superior”, scopul care scuză orice mijloace în mediul academic european.

Anastasia CONDRUC

Ioan STOLERU